2 Ani...

Atat a trecut de cand am facut ultima postare mai serioasa... Ultima postare in care ma simteam deplorabil... A trecut mult de atunci... Au fost 2 ani frumosi in mare parte... Cu urcusuri si coborasuri.. In care am fost trist si fericit... In care mi-am facut multe sperante... In care am crezut orbeste in orice.. Dar acum s-a dus tot.. Si uite-ma inapoi aici.. Nu pot sa cred ca am ajuns sa scriu iar aici.. Despre mine... Credeam ca am incheiat deja capitolul asta dar cred ca in adancul meu stiam ca o sa ma intorc aici... Sunt dezolat.. De la cate probleme si griji am strans in mine.. De la cat de mult ma mint ca sunt bine.. Dar ca de obicei nu arat nimanui de fapt cat de trist sunt doar eu si blogul asta am stiut mereu ce e in adancul sufletului meu.. Cate regrete, cata durere.. Pentru restul lumii sunt acelasi Cosmin care face glume mereu, pe care te poti baza cand ai nevoie de ceva... Care intotdeauna o sa aibe grija de toata lumea din jurul lui.. Pentru ca asa am fost mereu.. Un fraier.. Nu am stiut sa imi pese de mine... Am stiut doar sa ma gandesc la altii.. Sa am grija sa fie ei bine.. Sa fac totul pentru alte persoane.. Dar nu asta regret.. Asta ma face fericit.. Sa ii stiu pe ei bine.. Regret ca nu am putut gasi un balans intre a ii face pe ei fericit si a fi si eu fericit in acelasi timp... Si ma sting usor usor.. Ca pachetele de tigari pe care le fumez... Si simt cum viata mi se scurge cum se scurg usor cafelele pe care le beau incercand sa compensez lipsa de somn... Dar nimic din astea nu mai conteaza acum... Just have to move on slowly... Step by step.. Asta e doar genul de zi in care imi vine sa plec departe de tot.. Sa fiu doar eu.. Sa nu stie nimeni de mine.. Ce s-a intamplat cu mine... Sa dispar de tot pentru o vreme.. Ar fi asa frumos sa pot face asta...