Repetitie: Obosit.

Am inceput sa numai am idei deloc despre ce as putea scrie desi am chef sa scriu. O sa ajung sa ma repet la nesfarsit in ceea ce spun cred.

Imi e prea somn acum ca sa mai gandesc ceva logic, prea putin chef de a face ceva desi a fost o zi buna, placuta, nu m-am plictisit, am avut ocupatie. Am ras cu prietenii, a fost ziua lui George (un prieten bun de al meu) asa ca ne-am plimbat, el a facut si niste poze cu ceilalti colegi, lucru pe care l-am evitat deoarece nu ma simt "in forma" pentru a face poze. De fapt nu ma simt in forma sa fac nimic, am inceput sa fiu un zombie umblator. Ma trezesc, nu mananc dimineata niciodata in timpul liceului, ma duc la liceu (stau cateva ore, in functie de ce ore sau dispozitie am eu in ziua respectiva), ma intorc la camin, mananc, imi petrec cateva ore in fata pc-ului si ma bag la somn. Mai socializez pe ici pe colo in timpul zilei, insa nimic interesant. Numai prostii inutile.

Numai scriu nimic acum ca ma doare capul si nu ma pot concentra. Raman doar randurile astea fara legatura, fara nici o noima.

Aaa, ar trebui sa scriu un citat sau ceva dar nu cred ca imi vine nimic in cap. Decat melodia aia stupida de am auzit-o azi de dimineata la radio in drum spre scoala. Aaa, ceva de genul :
"When love hurts/ It won't work/ Babe we need some time alone/ We need to let it breathe"

Cruz in bed and gone to sleep.

Rescurrection.

Dupa cum se poate observa m-am hotarat sa postez iar pe blog. Nu in lipsa de ocupatie ci probabil pentru ca a inceput sa imi devina o obisnuita sa scriu pe aici, sa imi arunc gandurile printre randurile scrise la tastatura zgomotoasa din cauza multor lovituri incasate de-a lungul vremii dar care inca supravietuieste cu chiu cu vai.
Oricum, nu asta era ideea... Ideea era ca vroiam sa scriu ceva pe aici. Si vroiam sa scriu de o saptamana cred insa m-am tot razgandit, am tot dat inapoi cu ce scriam pentru ca nu imi placea ce iesea din capul meu... Si asa au zburat zilele, mai ales tinand cont ca am avut o saptamana oribila... O saptamana care vroiam sa se termine, sa scap odata de zilele alea si parca nu se mai terminau, dar acum daca stau sa ma gandesc la saptamana care a trecut, parca a trecut prea repede. Nici macar nu imi amintesc mare lucru din ce am facut in zilele trecute. Doar ca a fost rau... Si speram ca odata ce trece o sa fie mai bine, dar nu a fost asa. Se pare ca m-am inselat si ca nu o sa fie mai bine, ca poate o sa fie la fel de rau ca si pana acum daca nu chiar si mai rau. M-am saturat de multe, de mine in primul rand... Astept sa mor. Utilitatea mea si asa e egala cu -1 deci mare pierdere ma indoiesc ca ar fi. Cateva regrete, lacrimi varsate si apoi voi incheia ca si toti ceilalti doar o piatra intr-un cimitir pe care se pune praful si o mananca ploile si vantul... Uitat de lume, uitat de toti. Mai bine uitat decat stiut de toti si stiut pentru nimic bun. Viata pare atat de importanta de multe ori insa parca cu cat trece timpul ajungi sa nu iti mai pese. Totul merge de la rau la si mai rau. Si deja am fiori cand ma gandesc la examenul care vin in vara asta... E un pas in viata si nu mi-l permit sa il ratez... Dar nu e vorba de ce imi permit si nu imi permit aici... E vorba ca in cele din urma poate e un pas pe care o sa il ratez... Pentru ca lucrurile bune au inceput sa fuga usor usor de mine. Si poate ca am obosit sa ma lupt sa le fac sa vina la mine. Pot sa se duca toate... Toti... Unde vor... Sa faca ce vor... Sick of them... Sick of me.
Trecand peste toate astea, si referindu-ma la titlul meu, inseamna "a invia". Asta imi doresc si eu... Sa o pot lua de la capat. Dar e prea tarziu acum, e prea tarziu sa mai pot schimba multe lucruri. Trebuie sa merg pe calea asta nenorocita care nu duce nicaieri. Si nici nu va duce...
 Oh tu dulce autodistrugere. Parca astea erau versurile din melodia celor de la Parazitii. Cam asta am facut si eu de-a lungul timpului. M-am autodistrus si o sa o fac incontinuare, pana nu o sa mai am ce distruge din mine. Pana ma calc atat de rau in picioare incat nu o sa mai ma pot ridica.
As mai scrie mult... S-au strans multe in mine saptamana asta... Vineri... Oh tu draga mea vineri, ziua a saptamanii in care m-am nascut... Vinerea asta cate am gandit... Din cate decizii m-am razgandit... Am obosit... Ma duc in pat, ma odihnesc, maine o iau de la capat, de fapt azi. In cateva ore, incepe din nou lupta cu morile de vant...
In loc de citat, pun o melodie de am ascultat-o acum cateva zile si mi-au placut mult versurile: