Tinand cont de faptul ca nu ma simt prea bine si eu ma gasesc intotdeauna in astfel de momente proaste sa fac postari pe blog, iata-ma si acum. Sa ma scuzati (sau nu) daca fac multe greseli gramaticale dar nu sunt in cea mai buna forma a mea...
E cam 1:30 si acum ma apuc de postarea asta deoarece stiu ca daca ma pun in pat nu o sa adorm deoarece nu ma simt prea bine. O sa va intrebati de ce dracu' nu se simte asta bine ? Pai al dracu' daca mai stiu si eu... Pur si simplu mai multe stari de suparare, de nervi... M-au adus in starea asta... Asta e, iar dorm cateva ore toata noaptea si maine nu am nimic, am mai trecut prin d-astea... Am mai trecut prin multe pentru multi, pentru mine, dar niciodata nu a iesit ce trebuie. Asa ca oricum as da-o tot ca la inceput iese. Adica prost pentru mine, bine pentru altii. Revenind la viata mea banala, tocmai mi-am petrecut 30 de minute sub dus... Am crezut ca imi va face bine dar tot ca dracu' imi e... Nu inteleg o chestie, ce are toata lumea cu mine ? Adica e chiar asa greu ca unii sa ma lase in pace pentru ca eu nu ii deranjez pe ei si ca ceilalti, care sunt importanti pentru mine sa ma asculte si sa ma inteleaga si pe mine uneori? Da stiu ce o sa va ziceti, ca ma intelegeti cu totii. Nu e asa deloc, sunt niste egoisti cu totii, vedeti numai ce vreti la mine, numai ce aveti nevoie de la mine, nu va obositi sa cautati in cartea aia veche si prafuita a sufletului meu ca sa vedeti ce e acolo. Nu va ganditi ca poate nu am dreptate mereu si ca ar trebui sa imi deschideti voi ochii la unele lucruri pe care ar trebui sa le vad numai ca eu sunt prea ignorant ca sa le vad. Pentru ca nu toti sunt ignoranti, de exemplu eu sunt un ignorant idiot, incerc sa vad, incerc sa ajut dar ignor cum ar trebui sa ajut, vad doar calea pe care o consider eu dreapta si incerc sa aduc persoana respectiva pe acea cale, diferand de la o persoana la alta. Macar nu sunt egoist, incerc sa nu ma gandesc numai la mine, incerc sa fiu mereu bun cu ceilalti, chiar daca am momentele mele de naivitate stupida sau chiar si momentele de egoism. Nu sunt un egoist convins, incerc sa fac mereu ceea ce spun, ceea ce promit celor din jur. Desi incalc promisiunile uneori si am incalcat destul de-a lungul timpului, nu regret, pentru ca stiu ca am incercat si de multe ori am reusit sa le pastrez promisiunile alea, indiferent de ce pret a trebuit sa platesc.
Dar si asa... Am ajuns sa duc o lupta continua cu mine insumi in ultima vreme... Numai ma inteleg nici eu de multe ori, ce decizii iau, ce am vrut sa rezolv cu unele lucruri pe care le fac sau le spun. Am fost impulsiv dintotdeauna dar in ultima vreme parca ma lupt sa mai simt ceva... As vrea sa imi dispara toate sentimentele deoarece numai stiu cum sa le folosesc...Vreau sa le strang pe toate si sa le arunc acolo undeva in inima... Bine ascunse, sa numai stiu unde sunt ca sa numai pot avea sentimentele alea... Dar unele au disparut... Parca mi le-a luat cineva si mi le-a distrus... Numai sunt acolo, oricat as vrea sa le caut... E ca un gol in inima mea care probabil cu timpul o sa se mareasca pe masura ce vor mai disparea si alte sentimente...
Dor...
Publicat de
Cruz
comentarii (0)
Ma chinui de ceva vreme sa fac o postare si nu reusesc deloc sa o termin. Insa imi dau seama ca a trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic si poate e timpul sa imi adun gandurile si sa mai tastez cate baliverne de ale mele pe aici.
Se apropie sfarsitul de an, de clasa a 12-a, sfarsitul de liceu pentru mine. Au fost 4 ani in care m-am schimbat... Si imi pot da seama de unul singur de asta desi toti cei din jur mi-o spun. Nu e necesar, o stiu si eu, am evoluat sau poate nu am evoluat. Eu unul ma gasesc multumit de cum sunt acum, poate mai calm, vad lucrurile mai in perspectiva. Chestia e ca odata cu maturizarea asta, am devenit mai serios, mai depresiv si ma deranjeaza. Adica sunt lucruri care ma deprima prea usor, pun prea mult suflet in anumite lucruri. In lucruri mici care mie mi se par importante si care unora persoane din viata mea li se pare niste prostii. Uneori imi e dor de "mine", cel caruia nu ii pasa de ce se intampla cu nimeni din jurul lui, cel caruia puteai sa ii zici orice si nu punea la suflet.
Trecand peste, imi e dor de micul eu si prostut. Care se ducea la liceu speriat si care s-a transformat intr-o haimana care s-a chinuit sa termine liceul, care desi a vrut sa faca totul sa ii fie usor a facut doar sa ii fie mai greu, care desi a fost dispus sa sacrifice multe lucruri pentru cei din jur in cele din urma nimeni nu i-a fost recunoscator. Doar iluzii si promisuni de la toata lumea. De dezamagiri sunt satul deja dar nu ma pot opri din a ma face sa pierd. Parca ceva ma impinge de la spate sa fac si mai multe greseli si prostii. Am observat ca desi mi se pare ca eu sunt cel care e dezamagit de cei din jur si eu sunt unul din cei care dezamageste, pe toata lumea. Incepand de la parinti si incheind cu... Mai bine nu scriu ce vreau sa scriu, mai bine tin unele lucruri pentru mine. Ca observ ca atunci cand sufar eu am prostul obicei sa ii fac si pe ceilalti sa sufere.
O sa imi fie dor de anii de liceu... Cel putin de o parte din ei, m-au facut sa invat unele lucruri, sa deschid ochii, sa vad lumea din jurul meu altfel. Chiar daca nu am fost cel mai bun elev de la mine din clasa, nici cel mai petrecaret, nici macar cel mai aratos. Nu a fost nevoie de niciuna din astea ca sa invat unele lucruri, cum se spune, sa imi fac o experienta de viata care o sa se imbogateasca in masura ce o sa cresc in varsta.
Postarea asta a fost inceputa acum o saptamana daca nu imi amintesc eu gresit insa am avut unele motive sa ezitez sa o postez. Am scris anumite lucruri pe care le-am simtit in clipele respective si nu doresc sa o modific cu nimic. Se face tarziu si eu am promis ca o sa ma odihnesc in noaptea asta.
Pana data viitoare... Cruz.
Se apropie sfarsitul de an, de clasa a 12-a, sfarsitul de liceu pentru mine. Au fost 4 ani in care m-am schimbat... Si imi pot da seama de unul singur de asta desi toti cei din jur mi-o spun. Nu e necesar, o stiu si eu, am evoluat sau poate nu am evoluat. Eu unul ma gasesc multumit de cum sunt acum, poate mai calm, vad lucrurile mai in perspectiva. Chestia e ca odata cu maturizarea asta, am devenit mai serios, mai depresiv si ma deranjeaza. Adica sunt lucruri care ma deprima prea usor, pun prea mult suflet in anumite lucruri. In lucruri mici care mie mi se par importante si care unora persoane din viata mea li se pare niste prostii. Uneori imi e dor de "mine", cel caruia nu ii pasa de ce se intampla cu nimeni din jurul lui, cel caruia puteai sa ii zici orice si nu punea la suflet.
Trecand peste, imi e dor de micul eu si prostut. Care se ducea la liceu speriat si care s-a transformat intr-o haimana care s-a chinuit sa termine liceul, care desi a vrut sa faca totul sa ii fie usor a facut doar sa ii fie mai greu, care desi a fost dispus sa sacrifice multe lucruri pentru cei din jur in cele din urma nimeni nu i-a fost recunoscator. Doar iluzii si promisuni de la toata lumea. De dezamagiri sunt satul deja dar nu ma pot opri din a ma face sa pierd. Parca ceva ma impinge de la spate sa fac si mai multe greseli si prostii. Am observat ca desi mi se pare ca eu sunt cel care e dezamagit de cei din jur si eu sunt unul din cei care dezamageste, pe toata lumea. Incepand de la parinti si incheind cu... Mai bine nu scriu ce vreau sa scriu, mai bine tin unele lucruri pentru mine. Ca observ ca atunci cand sufar eu am prostul obicei sa ii fac si pe ceilalti sa sufere.
O sa imi fie dor de anii de liceu... Cel putin de o parte din ei, m-au facut sa invat unele lucruri, sa deschid ochii, sa vad lumea din jurul meu altfel. Chiar daca nu am fost cel mai bun elev de la mine din clasa, nici cel mai petrecaret, nici macar cel mai aratos. Nu a fost nevoie de niciuna din astea ca sa invat unele lucruri, cum se spune, sa imi fac o experienta de viata care o sa se imbogateasca in masura ce o sa cresc in varsta.
Postarea asta a fost inceputa acum o saptamana daca nu imi amintesc eu gresit insa am avut unele motive sa ezitez sa o postez. Am scris anumite lucruri pe care le-am simtit in clipele respective si nu doresc sa o modific cu nimic. Se face tarziu si eu am promis ca o sa ma odihnesc in noaptea asta.
Pana data viitoare... Cruz.
Subscribe to:
Posts (Atom)