Dor...

Ma chinui de ceva vreme sa fac o postare si nu reusesc deloc sa o termin. Insa imi dau seama ca a trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic si poate e timpul sa imi adun gandurile si sa mai tastez cate baliverne de ale mele pe aici.

Se apropie sfarsitul de an, de clasa a 12-a, sfarsitul de liceu pentru mine. Au fost 4 ani in care m-am schimbat... Si imi pot da seama de unul singur de asta desi toti cei din jur mi-o spun. Nu e necesar, o stiu si eu, am evoluat sau poate nu am evoluat. Eu unul ma gasesc multumit de cum sunt acum, poate mai calm, vad lucrurile mai in perspectiva. Chestia e ca odata cu maturizarea asta, am devenit mai serios, mai depresiv si ma deranjeaza. Adica sunt lucruri care ma deprima prea usor, pun prea mult suflet in anumite lucruri. In lucruri mici care mie mi se par importante si care unora persoane din viata mea li se pare niste prostii. Uneori imi e dor de "mine", cel caruia nu ii pasa de ce se intampla cu nimeni din jurul lui, cel caruia puteai sa ii zici orice si nu punea la suflet.

Trecand peste, imi e dor de micul eu si prostut. Care se ducea la liceu speriat si care s-a transformat intr-o haimana care s-a chinuit sa termine liceul, care desi a vrut sa faca totul sa ii fie usor a facut doar sa ii fie mai greu, care desi a fost dispus sa sacrifice multe lucruri pentru cei din jur in cele din urma nimeni nu i-a fost recunoscator. Doar iluzii si promisuni de la toata lumea. De dezamagiri sunt satul deja dar nu ma pot opri din a ma face sa pierd. Parca ceva ma impinge de la spate sa fac si mai multe greseli si prostii.  Am observat ca desi mi se pare ca eu sunt cel care e dezamagit de cei din jur si eu sunt unul din cei care dezamageste, pe toata lumea. Incepand de la parinti si incheind cu... Mai bine nu scriu ce vreau sa scriu, mai bine tin unele lucruri pentru mine. Ca observ ca atunci cand sufar eu am prostul obicei sa ii fac si pe ceilalti sa sufere.

O sa imi fie dor de anii de liceu... Cel putin de o parte din ei, m-au facut sa invat unele lucruri, sa deschid ochii, sa vad lumea din jurul meu altfel. Chiar daca nu am fost cel mai bun elev de la mine din clasa, nici cel mai petrecaret, nici macar cel mai aratos. Nu a fost nevoie de niciuna din astea ca sa invat unele lucruri, cum se spune, sa imi fac o experienta de viata care o sa se imbogateasca in masura ce o sa cresc in varsta.

Postarea asta a fost inceputa acum o saptamana daca nu imi amintesc eu gresit insa am avut unele motive sa ezitez sa o postez. Am scris anumite lucruri pe care le-am simtit in clipele respective si nu doresc sa o modific cu nimic. Se face tarziu si eu am promis ca o sa ma odihnesc in noaptea asta.

Pana data viitoare... Cruz.