Sinceritate.

Din ciclul "nu ma pot abtine" vine si postarea asta. Ca vad ca numai ma pot abtine din a face numai chestii de cacat... Speram ca dupa toata perioada bacului asta imputit o sa ma relax, o sa fie totul mai bine si mai linistit dar se pare ca niciodata nu e asa si ca totul trebuie sa continue in a fi rau in loc sa se duca spre mai bine macar, nu excelent, nu totul perfect pentru ca nu vreau asta, vreau doar mai bine, pentru ca stiu ca se poate ca am trait clipe mult mai frumoase alaturi de ea, clipele alea dragute in care eram numai zambete si simteam fluturasi in stomac la fiecare sunet pe care il scotea, la fiecare gest pe care ea il facea, la fiecare zambet al ei la glumele mele stupide. Doar atat vroiam, sa fie totul bine, sa ne certam odata la cateva zile, pentru ca asa suntem noi doi, ne certam din orice prostie si cam asta a devenit modul nostru de a ne arata ca ne pasa, nici macar certuri seriose nu sunt ca niciodata nu se ajunge sa numai vorbim, mai mult sunt niste discutii pline de nervi... Doar ca am obosit sa fie asa zilnic...
Revenind on topic....  Am observat in ultima vreme ca am o problema cu sinceritatea... Acum ceva vreme mi-am propus sa mint cat mai putin si se pare ca am reusit doar ca se intampla sa fie si mai rau decat inainte. Pentru ca atunci cand sunt sincer spun o gramada de lucruri care ar trebui sa le tin doar pentru mine si sa nu imi mai dau cu parerea in legatura cu totul. Ar fi cazul sa imi reinsusesc micile minciunele pe care le are toata lumea si pe care le zic atunci cand evita sa spuna ceea ce gandesc. Pentru unii e mai simplu sa minta decat sa spuna adevarul, la mine a devenit exact invers, e mai usor sa zici ce gandesc decat sa inventez o minciuna... Si de multe ori ajung sa ranesc pe cei din jurul meu fara sa vreau si nu pe cei, o singura persoana care e importanta pentru mine. Poate, ba nu, sigur e cea mai importanta persoana din viata mea. Si nu o fac pentru ca vreau sa o ranesc dimpotriva asta incerc sa evit mereu insa tot acolo se ajunge oricat m-as stradui. Pentru ca am gura sparta si nu vreau sa mint si ajung sa spun ceea ce spun. Si uneori ma consum mult pe chestia asta, mai mult decat las sa se vada pentru ca de obicei las nervii sa o ia inainte si sa acopere tot ceea ce e de fapt in sufletul meu, tot ceea ce eu simt in momentul ala.
LE: Numai am nimic de adaugat aici... Cred ca am spus tot ce aveam de spus...

Cruz, out.