Dupa spune si titlul, blog-ul intra in vacanta.
Pe perioada nelimitata de timp. Deci nu promit ca voi mai scrie.... Vreodata. Dar va ramane aici la loc de veci sa putrezeasca in pace.
Acesta e ultimul post (poate). Desi e posibil sa mai postez vreodata. Depinde de toane.
Cruz, out. Maybe forever.
Telegrama.
Publicat de
Cruz
comentarii (0)
Am pus titlul asa pentru ca presimt ca va fi o postare scurta.
Zilele astea imi amintesc ca am avut tot felul de idei despre urmatoarea postare, dar ideile vin si se duc la fel ca si zilele. Desi imi amintesc acum cateva din ele, parca nu am dispozitia necesara sa scriu despre vreuna. Asa ca prefer sa scriu despre... nimic.
Imi e foame, desi am mancat ca un disperat pana acum si sandwich-uri si portocale si chipsuri si seminte. Pur si simplu imi e foame, dar o sa ma bag in pat si o sa dorm si o sa imi treaca.
Imi place vremea totusi, e "primavara" si e un frig de iti ingheata fundul de tot. Si raceala asta vad ca nu ma lasa deloc, ba mai mult se agraveaza si ma cam enerveaza. Am inceput sa ma imbolnavesc prea usor, cel putin cu raceala. Cand eram mai mic nu ma imbolnaveam deloc, sau chiar daca o faceam nu ii dadeam atentie. Eram mai fara griji, fara probleme. Tot ce imi pasa era sa ma distrez. Sa alerg si sa imi petrec timpul cu prietenii mei de care nu credeam ca ma voi desparti vreodata. Nu aveam grija scolii, grija examenelor, nu aveam nici o grija. Eram doar eu, nu conta ce e in afara "lumii mele". Nu ma influenta cu nimic, nu imi pasa de ei, nu aveam nici un motiv pentru care as fi facut-o. Acum totul s-a schimbat, mereu cu grija zilei de maine, mereu cu probleme, abia mai prind si eu cate o zi in care pot sta total relaxat, sa nu imi pese de ce o sa se intample. Traieste clipa se spune... Daca ar fi atat de usor si de facut. Multa lume ar fi fericita, dar stim ca nu e asa. Cand esti mic vrei sa cresti, iar cand esti mare, vrei sa te intorci la vremurile fara griji ale copilariei. Stii ca nu se vor intoarce, d-aia mor eu pe copiii care nu vor sa isi traiasca copilaria. Pana la 11-12 ani acolo macar, fii copil, bucura-te pentru orice nimic, traieste fara griji ca o sa ai destule cand cresti. Dar "astia" din ziua de azi numai stiu ce e aia copilarie, cu picioare julite, cu fata-ascunselea, cu jucat fotbal pana numai vedeam mingea din cauza intunericului, cu plecat de acasa cu orele fara ca ai tai sa stie de tine dar tu sa umblii teleu pe la vreun prieten sau plecat pe la padure. Cel putin asa eram eu. Dar acum totul s-a schimbat. Acum avem telefoane "smechere", avem calculatoare, ce ne mai trebuie noua distractie in aer liber. Nu zic ca acum si eu stau toata ziua in casa, dar macar am avut si eu perioada mea de "copilarie".
Anyway, that's all for tonight.
Take care of you.
Cruz, out.
Zilele astea imi amintesc ca am avut tot felul de idei despre urmatoarea postare, dar ideile vin si se duc la fel ca si zilele. Desi imi amintesc acum cateva din ele, parca nu am dispozitia necesara sa scriu despre vreuna. Asa ca prefer sa scriu despre... nimic.
Imi e foame, desi am mancat ca un disperat pana acum si sandwich-uri si portocale si chipsuri si seminte. Pur si simplu imi e foame, dar o sa ma bag in pat si o sa dorm si o sa imi treaca.
Imi place vremea totusi, e "primavara" si e un frig de iti ingheata fundul de tot. Si raceala asta vad ca nu ma lasa deloc, ba mai mult se agraveaza si ma cam enerveaza. Am inceput sa ma imbolnavesc prea usor, cel putin cu raceala. Cand eram mai mic nu ma imbolnaveam deloc, sau chiar daca o faceam nu ii dadeam atentie. Eram mai fara griji, fara probleme. Tot ce imi pasa era sa ma distrez. Sa alerg si sa imi petrec timpul cu prietenii mei de care nu credeam ca ma voi desparti vreodata. Nu aveam grija scolii, grija examenelor, nu aveam nici o grija. Eram doar eu, nu conta ce e in afara "lumii mele". Nu ma influenta cu nimic, nu imi pasa de ei, nu aveam nici un motiv pentru care as fi facut-o. Acum totul s-a schimbat, mereu cu grija zilei de maine, mereu cu probleme, abia mai prind si eu cate o zi in care pot sta total relaxat, sa nu imi pese de ce o sa se intample. Traieste clipa se spune... Daca ar fi atat de usor si de facut. Multa lume ar fi fericita, dar stim ca nu e asa. Cand esti mic vrei sa cresti, iar cand esti mare, vrei sa te intorci la vremurile fara griji ale copilariei. Stii ca nu se vor intoarce, d-aia mor eu pe copiii care nu vor sa isi traiasca copilaria. Pana la 11-12 ani acolo macar, fii copil, bucura-te pentru orice nimic, traieste fara griji ca o sa ai destule cand cresti. Dar "astia" din ziua de azi numai stiu ce e aia copilarie, cu picioare julite, cu fata-ascunselea, cu jucat fotbal pana numai vedeam mingea din cauza intunericului, cu plecat de acasa cu orele fara ca ai tai sa stie de tine dar tu sa umblii teleu pe la vreun prieten sau plecat pe la padure. Cel putin asa eram eu. Dar acum totul s-a schimbat. Acum avem telefoane "smechere", avem calculatoare, ce ne mai trebuie noua distractie in aer liber. Nu zic ca acum si eu stau toata ziua in casa, dar macar am avut si eu perioada mea de "copilarie".
Anyway, that's all for tonight.
Take care of you.
Cruz, out.
Liniste.
Publicat de
Cruz
comentarii (0)
Normal, la ora asta ar trebui sa dorm dar parca acum mi-a disparut somnul de tot.
Mai devreme abia imi mai tineam ochii deschisi dar am fost si mi-am facut un dus si parca acum ma simt ceva mai bine. E asa o liniste pe aici... De obicei acasa cand e liniste nu mi se pare asa ciudat, adica cel putin acolo e liniste tot timpul, e atat de monoton incat e plictisitor. Ma rog, cel putin pentru mine care numai gasesc nimic bun de facut acolo dar orice as face abia astept sa ajung acasa... Dar la camin mi se pare chiar aiurea sa fie liniste, sunt obisnuit cu galagia de aici, cu Iulian jucand Metin2 toata ziua, cu manelele baietilor de la spalatorie, care se aud pana aici la etajul 3, cu sirenele masinilor de politie care pleaca de aici din dispeceratul de langa mine. Dar acum nimic, am stat si m-am uitat lung pe geam cateva minute, fac asta destul de des si nimic... Decat cate un caine care trecea strada, masinile disparusera... O liniste atat de totala si urata, parca totul se oprise pentru cateva secunde. Nu stiu de ce am zis ca o liniste urata... Mie imi place linistea, de fapt imi place cand nu ma deranjeaza nimeni uneori. M-am obisnuit sa fiu singur de ceva timp, ca atunci cand am nevoie de cineva sa nu fie acolo unde am nevoie de el... Sunt greu de inteles si d-aia nici nu cer cuiva sa ma inteleaga, atata timp cat eu nu ma pot intelege nu vad cum ar putea alte persoane. Dar imi place linistea, ma calmeaza dar uneori ma sperie... Atunci cand ma simt rau, si parca totul cade in jurul meu, atunci ma speria linistea, pentru ca linistea e un semn de singurate si atunci cand ma simt rau sunt singur si ma sperie ca nu as vrea sa fiu singur... As vrea sa fie cineva langa mine si sa ma alinte, sa imi spuna cuvinte dulci, sa aibe grija de mine... Sunt un rasfatat, desi reprosez asta des persoanelor din jurul meu si eu sunt la fel, sunt un rasfatat. Doar ca incerc sa o ascund de multe ori, prefer sa ii rasfat pe ceilalti, sa fiu de ajutor cum pot. Doar ca facand pe durul de multe ori ajung sa numai am parte de nimic pentru ca toti spun "Lasa, o sa fie okey". Deci din toata afacerea asta nu raman cu nimic.
Si asa zilele astea m-am simtit destul de aiurea, ori sunt racit, ori nici eu numai stiu ce am. Sper doar sa fie ceva de sezon, cu schimbarea de temperatura si din astea.
Oricum, ar trebui sa inchei aici pentru noaptea asta caci maine ma duc la scoala.
Oh, era sa uit de citat. Asta e de la prietenul meu George cu referire la un coleg de-al nostru:
"Am incercat sa pun o fata sa se dea la el, a zis ca nu e genul lui. Baietii, nu cred ca ii plac ca doar nu s-a dat la noi 2 pana acum. Au mai ramas doar cainii, cred ca e zoolfil sau ceva"
Cruz, Out.
Mai devreme abia imi mai tineam ochii deschisi dar am fost si mi-am facut un dus si parca acum ma simt ceva mai bine. E asa o liniste pe aici... De obicei acasa cand e liniste nu mi se pare asa ciudat, adica cel putin acolo e liniste tot timpul, e atat de monoton incat e plictisitor. Ma rog, cel putin pentru mine care numai gasesc nimic bun de facut acolo dar orice as face abia astept sa ajung acasa... Dar la camin mi se pare chiar aiurea sa fie liniste, sunt obisnuit cu galagia de aici, cu Iulian jucand Metin2 toata ziua, cu manelele baietilor de la spalatorie, care se aud pana aici la etajul 3, cu sirenele masinilor de politie care pleaca de aici din dispeceratul de langa mine. Dar acum nimic, am stat si m-am uitat lung pe geam cateva minute, fac asta destul de des si nimic... Decat cate un caine care trecea strada, masinile disparusera... O liniste atat de totala si urata, parca totul se oprise pentru cateva secunde. Nu stiu de ce am zis ca o liniste urata... Mie imi place linistea, de fapt imi place cand nu ma deranjeaza nimeni uneori. M-am obisnuit sa fiu singur de ceva timp, ca atunci cand am nevoie de cineva sa nu fie acolo unde am nevoie de el... Sunt greu de inteles si d-aia nici nu cer cuiva sa ma inteleaga, atata timp cat eu nu ma pot intelege nu vad cum ar putea alte persoane. Dar imi place linistea, ma calmeaza dar uneori ma sperie... Atunci cand ma simt rau, si parca totul cade in jurul meu, atunci ma speria linistea, pentru ca linistea e un semn de singurate si atunci cand ma simt rau sunt singur si ma sperie ca nu as vrea sa fiu singur... As vrea sa fie cineva langa mine si sa ma alinte, sa imi spuna cuvinte dulci, sa aibe grija de mine... Sunt un rasfatat, desi reprosez asta des persoanelor din jurul meu si eu sunt la fel, sunt un rasfatat. Doar ca incerc sa o ascund de multe ori, prefer sa ii rasfat pe ceilalti, sa fiu de ajutor cum pot. Doar ca facand pe durul de multe ori ajung sa numai am parte de nimic pentru ca toti spun "Lasa, o sa fie okey". Deci din toata afacerea asta nu raman cu nimic.
Si asa zilele astea m-am simtit destul de aiurea, ori sunt racit, ori nici eu numai stiu ce am. Sper doar sa fie ceva de sezon, cu schimbarea de temperatura si din astea.
Oricum, ar trebui sa inchei aici pentru noaptea asta caci maine ma duc la scoala.
Oh, era sa uit de citat. Asta e de la prietenul meu George cu referire la un coleg de-al nostru:
"Am incercat sa pun o fata sa se dea la el, a zis ca nu e genul lui. Baietii, nu cred ca ii plac ca doar nu s-a dat la noi 2 pana acum. Au mai ramas doar cainii, cred ca e zoolfil sau ceva"
Cruz, Out.
Timp.
Publicat de
Cruz
comentarii (1)
In ultima vreme, am inceput sa fac o obsesie pentru timp.
Totul a inceput acum cateva zile cand mi-am dat seama ca eu de o luna de zile tot trec in caietele de la scoala, data de 2010. Deci nici nu mi-am dat seama ca tot trec asta, era asa un fel de reflex. Nici nu inteleg de ce faceam asta. In schimb, sunt obsedat de ceas. Deci tot timpul ma uit la ceas, sa vad eu cat e ceasul.
Cand sunt la liceu, ma uit din 5 in 5 minute. Cred ca mi-a fost confiscat telefonul de 10 ori anul asta, pentru ca tot timpul stau si ma uit la el, ma rog din cand in cand scriu mesaje si d-aia, dar daca orele nu ma intereseaza pana la urma trebuie sa imi fac si eu o ocupatie.
Si mai ales de vreo 3 saptamani incoace, am inceput sa numar zilele, orele, minutele, pana cand o sa ma vad cu o persoana pe care o iubesc mult. Si care am bucuria sa fie iubita mea. Si parca cu cat astepti mai mult un moment cu atat vine mai greu. Si te agiti acolo, te zbati aiurea, ca totul e inutil. Nu poti face timpul sa treaca mai repede... Si cand ajungi in clipa aia, clipa aia pe care o asteptai de mult, iti doresti sa nu se mai termine, vrei ca fiecare secunda sa fie o zi, ca sa iti petreci cat mai mult timp cu persoana pe care ai asteptat-o atat de mult si acum poti sa te bucuri de ea...
Nu-i asa ca ar fi frumos sa putem controla timpul ? Cred ca nu e vreo persoana care nu s-a gandit la asta in viata ei. Cum ar fi daca ai putea da timpul inapoi sa indrepti o greseala, sau inainte sa scapi de unele probleme. Sa poti opri timpul in loc si sa faci ce vrei cu lumea din jurul tau.
Insa, uneori parca nimic nu e cum vrem noi. Si nu toate dorintele si visele pot deveni realitate. Insa daca am putea opri timpul in loc, totul ar deveni atat de previzibil, am putea face ce vrea, am putea rezolva totul in favoarea noastra, ar disparea liberul arbitru, ai lua decizii pentru oricine vrei tu, pentru ca ai putea influenta pe oricine.
Asa ca ramanem cu dorintele... Si poate cu timpul, dorintele noastra vor deveni realitate.
Until next time.
Totul a inceput acum cateva zile cand mi-am dat seama ca eu de o luna de zile tot trec in caietele de la scoala, data de 2010. Deci nici nu mi-am dat seama ca tot trec asta, era asa un fel de reflex. Nici nu inteleg de ce faceam asta. In schimb, sunt obsedat de ceas. Deci tot timpul ma uit la ceas, sa vad eu cat e ceasul.
Cand sunt la liceu, ma uit din 5 in 5 minute. Cred ca mi-a fost confiscat telefonul de 10 ori anul asta, pentru ca tot timpul stau si ma uit la el, ma rog din cand in cand scriu mesaje si d-aia, dar daca orele nu ma intereseaza pana la urma trebuie sa imi fac si eu o ocupatie.
Si mai ales de vreo 3 saptamani incoace, am inceput sa numar zilele, orele, minutele, pana cand o sa ma vad cu o persoana pe care o iubesc mult. Si care am bucuria sa fie iubita mea. Si parca cu cat astepti mai mult un moment cu atat vine mai greu. Si te agiti acolo, te zbati aiurea, ca totul e inutil. Nu poti face timpul sa treaca mai repede... Si cand ajungi in clipa aia, clipa aia pe care o asteptai de mult, iti doresti sa nu se mai termine, vrei ca fiecare secunda sa fie o zi, ca sa iti petreci cat mai mult timp cu persoana pe care ai asteptat-o atat de mult si acum poti sa te bucuri de ea...
Nu-i asa ca ar fi frumos sa putem controla timpul ? Cred ca nu e vreo persoana care nu s-a gandit la asta in viata ei. Cum ar fi daca ai putea da timpul inapoi sa indrepti o greseala, sau inainte sa scapi de unele probleme. Sa poti opri timpul in loc si sa faci ce vrei cu lumea din jurul tau.
Insa, uneori parca nimic nu e cum vrem noi. Si nu toate dorintele si visele pot deveni realitate. Insa daca am putea opri timpul in loc, totul ar deveni atat de previzibil, am putea face ce vrea, am putea rezolva totul in favoarea noastra, ar disparea liberul arbitru, ai lua decizii pentru oricine vrei tu, pentru ca ai putea influenta pe oricine.
Asa ca ramanem cu dorintele... Si poate cu timpul, dorintele noastra vor deveni realitate.
Until next time.
Noaptea.
Publicat de
Cruz
comentarii (2)
Noapte si intuneric in camera doar lumina monitorului care ma tine in viata sa nu adorm. Colegii mei draci, pardon dragi de camera de camin dorm deci totul e ca si acasa.
Stau de unul singur, intr-o liniste stupida, doar cate o potaie care se mai aude latrand pe afara ca ii chioraie matele din cauza mirosului care ii vine de la Fast-Food. Cola s-a terminat, inca o sticla goala aruncata prin camera, o gramada de coji de seminte imprastiate pe birou, si lumina monitorului care imi bate in ochi si mai rau si care ma adoarme in loc sa ma tina treaz.
Oricum mie tot de camera mea imi e dor, care e pe jumatate facuta praf si cealalta jumatate e dezordonata, haine aruncate peste tot, sticle de Cola si de Pepsi pe sub pat, pungi de chipsuri si de napolitane pe birou si pe noptiera, un adevarat paradis. Oricum trebuie sa fac curat in curand, ca astept un oaspete special si mama mi-a facut capul calendar cu o gramada de chestii printre care si faptul ca trebuie sa imi fac ordine in cocina. Lucru care nu m-a bucurat prea tare, pentru ca eu imi gasesc usor lucrurile in toata dezordinea aia... Si daca o sa le asez sigur nu o sa mai dau de nimic.
Oricum azi a fost 8 martie, trebuie sa recunosc ca nu prea ma agit prea tare in zilele astea de pe 1 pana pe 8 martie. Saptamana femeii cum se mai zice. Adica ii faceam mamei cadouri cand eram mic, si imi placea sa fiu asa mai dragut dar cred ca cu cat am inceput sa cresc am devenit mai indiferent fata de ai mei, mai ales ca m-au dezamagit de fiecare data cu fel de fel de promisiuni si lucruri pe care le fac.
Oricum nu asta vroiam sa zic, ci o alta chestie, cand veneam azi pe strada de la liceu, vorbea un tip la telefon in fata mea si cum eu am "bunul" obicei de a asculta ce vorbeste lumea din jurul meu, l-am auzit spunand urmatoarea chestie: "Auzi ma, stii de ce femeile si-au ales ziua de 8 ca ziua femeii ? Pentru ca 8 e singura cifra cu doua gauri." Deci abia m-am abtinut sa nu izbucnesc in ras dar mi-a ramas intiparita in minte deci am vrut sa o impartasesc si aici.
Ah, bagami-as, ce m-am lovit xD.
Nota: Nu va jucati cu scaunule. xD
Cam atat.
Catch you later.
Stau de unul singur, intr-o liniste stupida, doar cate o potaie care se mai aude latrand pe afara ca ii chioraie matele din cauza mirosului care ii vine de la Fast-Food. Cola s-a terminat, inca o sticla goala aruncata prin camera, o gramada de coji de seminte imprastiate pe birou, si lumina monitorului care imi bate in ochi si mai rau si care ma adoarme in loc sa ma tina treaz.
Oricum mie tot de camera mea imi e dor, care e pe jumatate facuta praf si cealalta jumatate e dezordonata, haine aruncate peste tot, sticle de Cola si de Pepsi pe sub pat, pungi de chipsuri si de napolitane pe birou si pe noptiera, un adevarat paradis. Oricum trebuie sa fac curat in curand, ca astept un oaspete special si mama mi-a facut capul calendar cu o gramada de chestii printre care si faptul ca trebuie sa imi fac ordine in cocina. Lucru care nu m-a bucurat prea tare, pentru ca eu imi gasesc usor lucrurile in toata dezordinea aia... Si daca o sa le asez sigur nu o sa mai dau de nimic.
Oricum azi a fost 8 martie, trebuie sa recunosc ca nu prea ma agit prea tare in zilele astea de pe 1 pana pe 8 martie. Saptamana femeii cum se mai zice. Adica ii faceam mamei cadouri cand eram mic, si imi placea sa fiu asa mai dragut dar cred ca cu cat am inceput sa cresc am devenit mai indiferent fata de ai mei, mai ales ca m-au dezamagit de fiecare data cu fel de fel de promisiuni si lucruri pe care le fac.
Oricum nu asta vroiam sa zic, ci o alta chestie, cand veneam azi pe strada de la liceu, vorbea un tip la telefon in fata mea si cum eu am "bunul" obicei de a asculta ce vorbeste lumea din jurul meu, l-am auzit spunand urmatoarea chestie: "Auzi ma, stii de ce femeile si-au ales ziua de 8 ca ziua femeii ? Pentru ca 8 e singura cifra cu doua gauri." Deci abia m-am abtinut sa nu izbucnesc in ras dar mi-a ramas intiparita in minte deci am vrut sa o impartasesc si aici.
Ah, bagami-as, ce m-am lovit xD.
Nota: Nu va jucati cu scaunule. xD
Cam atat.
Catch you later.
Subscribe to:
Posts (Atom)