Telegrama.

Am pus titlul asa pentru ca presimt ca va fi o postare scurta.
Zilele astea imi amintesc ca am avut tot felul de idei despre urmatoarea postare, dar ideile vin si se duc la fel ca si zilele. Desi imi amintesc acum cateva din ele, parca nu am dispozitia necesara sa scriu despre vreuna. Asa ca prefer sa scriu despre... nimic.
Imi e foame, desi am mancat ca un disperat pana acum si sandwich-uri si portocale si chipsuri si seminte. Pur si simplu imi e foame, dar o sa ma bag in pat si o sa dorm si o sa imi treaca.
Imi place vremea totusi, e "primavara" si e un frig de iti ingheata fundul de tot. Si raceala asta vad ca nu ma lasa deloc, ba mai mult se agraveaza si ma cam enerveaza. Am inceput sa ma imbolnavesc prea usor, cel putin cu raceala. Cand eram mai mic nu ma imbolnaveam deloc, sau chiar daca o faceam nu ii dadeam atentie. Eram mai fara griji, fara probleme. Tot ce imi pasa era sa ma distrez. Sa alerg si sa imi petrec timpul cu prietenii mei de care nu credeam ca ma voi desparti vreodata. Nu aveam grija scolii, grija examenelor, nu aveam nici o grija. Eram doar eu, nu conta ce e in afara "lumii mele". Nu ma influenta cu nimic, nu imi pasa de ei, nu aveam nici un motiv pentru care as fi facut-o. Acum totul s-a schimbat, mereu cu grija zilei de maine, mereu cu probleme, abia mai prind si eu cate o zi in care pot sta total relaxat, sa nu imi pese de ce o sa se intample. Traieste clipa se spune... Daca ar fi atat de usor si de facut. Multa lume ar fi fericita, dar stim ca nu e asa. Cand esti mic vrei sa cresti, iar cand esti mare, vrei sa te intorci la vremurile fara griji ale copilariei. Stii ca nu se vor intoarce, d-aia mor eu pe copiii care nu vor sa isi traiasca copilaria. Pana la 11-12 ani acolo macar, fii copil, bucura-te pentru orice nimic, traieste fara griji ca o sa ai destule cand cresti. Dar "astia" din ziua de azi numai stiu ce e aia copilarie, cu picioare julite, cu fata-ascunselea, cu jucat fotbal pana numai vedeam mingea din cauza intunericului, cu plecat de acasa cu orele fara ca ai tai sa stie de tine dar tu sa umblii teleu pe la vreun prieten sau plecat pe la padure. Cel putin asa eram eu. Dar acum totul s-a schimbat. Acum avem telefoane "smechere", avem calculatoare, ce ne mai trebuie noua distractie in aer liber. Nu zic ca acum si eu stau toata ziua in casa, dar macar am avut si eu perioada mea de "copilarie".
Anyway, that's all for tonight.
Take care of you.
Cruz, out.