Timp.

In ultima vreme, am inceput sa fac o obsesie pentru timp.
Totul a inceput acum cateva zile cand mi-am dat seama ca eu de o luna de zile tot trec in caietele de la scoala, data de 2010. Deci nici nu mi-am dat seama ca tot trec asta, era asa un fel de reflex. Nici nu inteleg de ce faceam asta. In schimb, sunt obsedat de ceas. Deci tot timpul ma uit la ceas, sa vad eu cat e ceasul.
Cand sunt la liceu, ma uit din 5 in 5 minute. Cred ca mi-a fost confiscat telefonul de 10 ori anul asta, pentru ca tot timpul stau si ma uit la el, ma rog din cand in cand scriu mesaje si d-aia, dar daca orele nu ma intereseaza pana la urma trebuie sa imi fac si eu o ocupatie.
Si mai ales de vreo 3 saptamani incoace, am inceput sa numar zilele, orele, minutele, pana cand o sa ma vad cu o  persoana pe care o iubesc mult. Si care am bucuria sa fie iubita mea. Si parca cu cat astepti mai mult un moment cu atat vine mai greu. Si te agiti acolo, te zbati aiurea, ca totul e inutil. Nu poti face timpul sa treaca mai repede... Si cand ajungi in clipa aia, clipa aia pe care o asteptai de mult, iti doresti sa nu se mai termine, vrei ca fiecare secunda sa fie o zi, ca sa iti petreci cat mai mult timp cu persoana pe care ai asteptat-o atat de mult si acum poti sa te bucuri de ea...
Nu-i asa ca ar fi frumos sa putem controla timpul ? Cred ca nu e vreo persoana care nu s-a gandit la asta in viata ei. Cum ar fi daca ai putea da timpul inapoi sa indrepti o greseala, sau inainte sa scapi de unele probleme. Sa poti opri timpul in loc si sa faci ce vrei cu lumea din jurul tau.
Insa, uneori parca nimic nu e cum vrem noi. Si nu toate dorintele si visele pot deveni realitate. Insa daca am putea opri timpul in loc, totul ar deveni atat de previzibil, am putea face ce vrea, am putea rezolva totul in favoarea noastra, ar disparea liberul arbitru, ai lua decizii pentru oricine vrei tu, pentru ca ai putea influenta pe oricine.
Asa ca ramanem cu dorintele... Si poate cu timpul, dorintele noastra vor deveni realitate.

Until next time.