Nothing left to say...

1. Intr-o zi ai venit ca o ploaie calda de vara
Mi-ai zambit si-am simtit ca traiesc pt prima oara
Parca pluteam te sarutam si simteam dor din tine
Acum zilele trec,secundele dor nu traiesc fara tine

2. Doar o inima am si tu ai luat-o cu tine
De ce nu m-ai invatat cum sa respir fara tine
Norii te plang te-aud in vant doar pe tine
Soare nu e nimic... nu e.. am ramas eu cu mine

Ref: Mi-e greu fara tine
Mi-e-atat de greu fara tine
Cand piesa noastra te ridici
Si o asculti la nesfarsir,mi-e dor de tine

3. Intr-o clipa ai plecat de ce nu m-ai luat si pe mine
Nu stiu drum pe care sa pot pasi fara tine
Singur si gol eu joc un rol ma prefac ca mi-e bine
Ochii ii inchid doar ca sa-i deschid,nu traiesc fara tine
4. Doar o inima am si tu ai luat-o cu tine
De ce nu m-ai invatat cum sa respir fara tine?
Nu e ocean sa stinga dorul din mine
Soare nu e nimic nu e fara tine...

Ref: Mi-e greu fara tine
Mi-e-atat de greu fara tine
Cand piesa noastra te ridici
Si o asculti la nesfarsit,mi-e dor de tine...

Si as vrea sa te simt din nou,nu mai esti
Si degeaba mai sper din nou, nu mai esti
Si as vrea sa te-ating din nou, nu mai esti
Si degeaba ma mint din nou, nu mai esti
Si as vrea sa-te-aud din nou, nu mai esti
Si degeaba te strig din nou...


Versurile sunt in melodia celor de la Voltaj - Mi-e greu fara tine...
Am inceput sa scriu tot mai mult aici pe blog pentru ca e singurul loc unde ma pot descarca in pace fara sa ma judece nimeni... Azi e prima zi de cand trebuie sa incerc sa traiesc viata fara ea... E greu, in special din cauza faptului ca nu pot face nimic fara sa imi amintesc de ea. Statul la pc, umblatul pe telefon, orice activitate care o fac imi aminteste de ea pentru ca ea era o parte din viata mea. Si inca este.. Indirect, pentru ca numai e prezenta fizic, pentru ca ea numai e acolo pentru mine cand am nevoie cel mai mult de ea. E doar in mintea mea, cea mai frumoasa amintire care o pot avea. Cea mai frumoasa amintire pe care o am si pe care vreau sa o retraiesc. Din nou si din nou... Si pentru totdeauna... Oricum e ciudat sa nu am liniste in casa mea. De exemplu sa stau la pc si sa imi amintesc, cum era cand stateam amandoi si vorbeam pe skype.. Sa vreau sa ma joc ceva si sa imi amintesc cum se supara ca o prostuta cand ma jucam si nu ii dadeam ei atentie... Sa imi caut haine sa ma imbrac si sa imi amintesc ca asta am purtat cand am fost la ea... Ca asta am purtat in ziua cand eram cu cortul...
E ciudat sa ma gandesc la viitor acum cand stiu ca ea numai vrea sa faca parte din viitorul meu... Si daca ar fi asta tot... Acum nu ma pot stapani sa nu ma gandesc o vreme ce face cu tipul ala... Cum se poarta cu el... Daca e aceeasi persoana care era cu mine... Nu ma deranjeaza sa fie cu el si sa se poarte frumos dar nu as vrea sa se poarte la fel cu el... Sa fie altfel... Oricum vrea ea dar altfel... Sa nu faca acelasi lucruri si cu el... Macar... Sa imi pastreze o amintire unica... A tot ceea ce a fost intre noi... Asta doare cel mai tare... Ca nici macar nu pare ca isi mai aminteste ceva din toate astea... Sterge totul in calea ei... Dispar de tot...
 Cel putin m-am adunat sa ii spun mamei acum cateva minute ca s-a despartit de mine... A fost surprinsa... M-a intrebat daca sunt sigur ca vreau asta... Imi venea sa ii zic ca normal ca nu vreau ca o iubesc dar nu pot tine cu forta daca ea numai ma iubeste... Nu poti tine o relatie cu o singura dragoste... Totusi nu am putut sa ii spun ca m-a lasat pentru altcineva totusi... I-am zis doar ca am lasat-o sa se ocupe de liceu si ca probabil nu o sa mai vad vreodata...
E cam de ajuns pe ziua de azi... Si asa ma simt ciudat din cauza medicamentelor...

"Sa iubesti nu e intotdeauna usor... Sa uiti e si mai greu... Azi iubirea a ajuns ceva pentru care tot ceea ce primesti in schimb este suferinta in cele din urma..."

Confused...

Numai inteleg nimic... Sunt confuz... Oricum pot scrie aici ce vreau pentru ca nu ii mai pasa cui trebuie ce scriu aici... Tot ce fac in ultima vreme e sa o deranjez... Sa o enervez... Inteleg ca e ocupata... Dar asa trec ore sir si ea uita total de mine... Parca nici numai exist acolo... Asteapta sa dau tot eu un semn... Parca am dat restart la relatia noastra cu totul... Tot ce-a fost in trecut intre noi a disparut undeva... Departe... Toate sentimenele ei pentru mine constau intr-un fel de mila cred... Ii e mila ca o iubesc atat si nu vrea sa imi faca rau despartindu-se de mine... Parca m-am intors la primele 2 luni impreuna cu ea... Asa era si la inceput... Nu vorbeam... Astepta sa o caut eu caci ea nu prea ii pasa daca vorbeam sau nu zilele alea sau cel putin asa se purta... Se purta prosteste dar parca era mai draguta cu mine si la inceput... Incerca sa ma faca gelos cu tot felul de prostioare... Si in modul ei rece era mult mai draguta si atenta cu mine decat e acum... Acum sunt doar catelul care o asteapta sa vina acasa... Daca o intreb ce-a facut se enerveaza ca nu inteleg ca e ocupata... Tot ce e frumos in ceea ce imi spune acum e doar "Te iubesc"... Ca doar atat imi mai spune... Si asta mai mult daca ii zic si eu... Parca o spune doar din necesitate... In rest... Eu nu exist... Nu are timp pentru mine... Are timp doar pentru altii... Nu are timp de sms... Nu are timp sa vorbim pe mess... La telefon nici nu indraznesc sa o sun... Incerc sa astept ziua de sambata cand o sa fie iarasi libera... Sunt curios ce scuza mai invoca atunci... O sa plece cu ai ei la gratar probabil... O sa iasa pe afara 4-5 ore... Si seara o sa fie obosita si o sa iasa repede de pe mess... Sunt un prost... Un idiot... Oricat rau mi-ar face nu vreau sa plece... Numai ma inteleg... Sufar atat din cauza asta si nu vreau sa renunt la ea... Sper prosteste incontinuare ca o sa ne impacam si o sa fie totul bine... Sper sa nu citeasca postarea asta ca nu o sa fac nimic altceva decat sa o enervez iarasi... Si sa o indepartez si mai rau de mine... Dar nu pot face nimic... Asta simt acum...Incearca sa ma departeze de multa vreme... Si-a pierdut speranta in dragostea noastra... Si-a pierdut speranta in dragostea mea...

Chestiile de mai sus erau scrise ieri... Le postez azi... In conditiile in care... In care tot ceea ce simteam in legatura cu ea era adevarat... Pentru ca inima mea era si e la ea... Si  d-aia simteam toate chestiile astea... Dar imi calcam peste ce simteam si ma fortam singur sa o cred... Sa am incredere in ce imi spune... Inca am incredere in ea... Si inca o iubesc... Si asta nu se va schimba... Pentru ca eu voi fi acelasi cutu care o asteapta... Intotdeauna...

Depresie...

Ma apuc de postarea asta azi... Dimineata zilei de 25 septembrie ora 8:13... Nu am de gand sa postez ce scriu aici decat daca se va intampla ceva, decat daca se va desparti de mine... Sunt distrus total... De ieri noapte plang si vreau sa ma opresc dar tot ce fac imi aminteste de ea si ma face sa plang... Am dormit 3 ore si alea ca m-a obosit plansul si tremuram... Sunt speriat... Nu vreau sa se desparta de mine desi de asta si plang... Pentru ca acum stiu ca mai devreme sau mai tarziu o sa se ajunga acolo... Eram pregatit de asta la inceputul relatiei... Ii si spusesem ca o sa mai creasca si o sa isi doreasca altceva dar... Dar m-a facut sa cred in ea... Sa cred ca ea stie ce vrea... Si ca ma iubeste la fel de mult si ca nu ma va parasi niciodata... Imi e greu sa scriu toate astea, izbucnesc in plans tot timpul si cu greu ma adun sa mai adaug cate ceva... Eram pregatit atunci dar acum, acum nu vreau sa ma paraseasca... Vreau sa ramana a mea... O iubesc enorm de mult... Stiu ca ea vrea libertate... Vrea... Vrea sa iubeasca pe cineva acolo aproape de ea... Sunt multe lucruri pe care nu i le pot oferi... Imbratisari... Saruturi... Plimbari impreuna... Da, sunt constient ca nu ii pot oferi multe lucruri pe care ea si le doreste... Dar dragostea, cum ramane cu dragostea... Parca... Parca asta era cea mai importanta intr-o relatie... Cum ramane cu zilele in care ne certam si ne impacam, si apoi glumeam si radeam pe tema asta... Ca macar nu ne plictisim asa... Ce dor imi e de zilele alea... Cand totul era bine... Si o iubeam... Si ma iubea... Si era Didi a mea... Dar faptul ca m-am purtat ca un idiot a distrus relatia asta... Peste cate credeam ca o sa mai treaca pentru mine... Credeam ca totul va fi bine mereu si ca indiferent ce se va intampla noi ne vom iubi... Si voi ramane motanelul ei si iubirea ei... Si ca nu ma va parasi pentru nimic in lume... Acum plang... Doar plang ca un idiot... Incerc sa ma descarc cat mai mult pana se trezeste ea pentru ca vreau sa ma port cat mai frumos cand se va trezi... Vreau... Vreau sa ii arat ca o iubesc... Nu stiu ce sa fac... Dar vreau sa ii arat ca o iubesc mult... Pentru ca acum imi dau seama ca nu vreau sa mai traiesc nici o viata fara ea... Sunt satul de minciunile cu "Vei trece peste" cu "Mai sunt si alte persoane". Sunt... Dar numai sunt ca ea... Ea... Ea e totul pentru mine... Prietena mea, iubita mea, viata mea... Daca se intampla sa ma paraseasca zilele astea nu imi mai pasa ce se intampla cu mine... Poate... Poate sa ma calce o masina... Sau sa ma bata cineva pana mor... Nu o sa mai imi pese.. Ea e tot ce vreau si nu... nu imi doresc nimic fara ea... Imi urasc viata... Ma urasc... Daca o pierd o sa ma urasc.. Si nu o sa ma pot impaca cu mine niciodata ca am pierdut-o... Aseara... Aseara mi-a spus ca daca ne despartim vrea sa ramanem prieteni... Asa ziceam si eu... Dar, dar cum sa fac asta ? Daca o sa vorbesc cu ea fara sa mai fie iubita mea nu o sa fac nimic altceva decat sa o enervez... Pentru ca o sa ma rog de ea sa vina inapoi... Sa se impace cu mine... Sa ne iubim cum o faceam si alta data...
Odata ce incep facultatea a 2-a saptamana ma duc la ea... Adica undeva pe 10-11 octombrie plec... In cazul in care nu se desparte de mine pana atunci... Vreau.. Vreau macar sa o mai vad odata daca vrea sa ma paraseasca... Vreau... Vreau sa o tin in brate macar ultima data... Sa ii aud vocea iar... Sa ma mangaie... Sa imi spuna ca ma iubeste... Si ca sunt iubirea ei mica... Sa ne sarutam prosteste cum o faceam mereu... Sa ne plimbam iarasi amandoi... Si sa radem pe strada iarasi... As fi vrut sa facem asta iarasi... As fi vrut sa facem asta zilnic...Dar nu pot... Si pentru asta ma urasc... Ma urasc ca nu pot fi cu singura persoana pe care o iubesc enorm de mult... Mi-as da viata pentru ea... Dar asa e cand vrea sa se desparta de mine... Nimic din astea numai conteaza... Numai o sa conteze cat de mult o iubesc... Nu o sa mai conteze zilele alea frumoase petrecute impreuna... Nu o sa mai conteze toate momentele frumoase cu noi doi...Pentru mine conteaza atat de mult si as vrea sa fac alte si alte momente... Momentan ma opresc aici... Mi-a luat mai bine de 30 de minute sa scriu asta printre lacrimi... O sa mai actualizez cu starea mea de spirit ce se intampla...

25 sept. ora 10.05 M-am mai calmat... Cred... De fapt am incercat doar sa gandesc pozitiv... Dar cu fiecare clipa in care ma gandesc cum sa fac sa fac totul sa fie bine iar ma gandesc ca ea vrea sa plece... Si nu pot suporta gandul... Nu vreau sa il suport... Se poarta frumos... Imi spune ca ma iubeste... Dar... Dar ii lipseste dragostea din vorbe... Nu stiu de ce s-a intamplat asta... Am sufocat-o prea tare... I-am luat tot timpul... Nu stiu... Nu vreau sa plece... Asta e tot ce stiu... Promit sa lupt pentru ea pana la capat... Dar nu vreau sa plece... Poate sa imi faca orice... Sa nu plece... Numai vreau sa traiesc fara ea...

25 sept. ora 15.20 Am vorbit cu ea pana acum o ora... Apoi a plecat ca e ocupata... Nu ma deranjeaza... Nu pot fi numai eu in viata ei... Daca am inteles ceva zilele astea... Asta e unul din lucrurile alea... A spus ca totul va fi bine... Ca nu se va desparti de mine... Si o cred... Ma oblig sa o cred... Nici nu vreau sa cred altceva... I-am spus ca vreau sa ma duc sa o vad si nu pare prea incantata de idee dar o sa incerc sa ma duc oricum... Am vorbit si la telefon, la telefon pare totul okey... Vorbeste frumos... Parca e mai atenta cu mine la telefon... Sunt confuz... Cel putin mi-a mai ridicat tot ea moralul... Cu vorbe dulci... Sper sa nu fie doar vorbe totusi...

26 sept. ora 00:30 Gata... ce era mai rau s-a intamplat... il doreste pe Rares... Numai ma vrea pe mine... .

Pieces of us.

M-am tot chinuit astazi sa imi ridic fundul din pat ca sa ma apuc de postarea asta dar  m-am simtit oribil asa ca abia acum seara ma simt putin in stare sa scriu sper sa imi revin zilele astea sau ma duc la spital daca continui in ritmul asta pentru ca oricat as incerca eu sa fac pe incapatantul in cele din urma tot o sa trebuiasca sa ma duc acolo daca persista starea asta. Scuze, iar ma abat de la subiectul postarii. Here it goes...

Postarea de azi e vorba de bucatele din noi. Nu, nu ma refer la parti fizice ma refer la bucatele din sufletul nostru care, dupa mine, nu dispar niciodata ci doar se adauga acolo mult mai multe in plus. Acum, ceea ce incerc eu sa explic aici functioneaza in felul urmator, atunci cand lasam o persoana sa se apropie de noi foarte mult si impartim cu ea si zambete si durere, bine si rau, dragoste si ura acea persoana devine chiar o parte din noi, o parte din inima noastra si desi uneori negam ca a fost acolo suntem constienti ca a fost ceva special intre tine si ea/el. Si in momentul in care s-a apropiat de tine persoana respectiva vrei sa o tii acolo strans, strans si sa nu o lasi sa plece pentru ca stii ca va lipsi o bucatica din tine. Dar nu e asa, pentru ca bucatica aia s-a adaugat acolo si nu o vei mai putea scoate de acolo nici daca iti doresti, si in multe cazuri vrei sa plece, sa numai fie acolo pentru ca bucatia aia iti otraveste inima si simti o durere si ai un sentiment de nesiguranta care te macina usor inauntru si o sa incerci. Dar bucatica aia e acolo pentru totdeauna si intotdeauna vei avea o amintire mai placuta cu ea sau chiar mai multe... Pentru ca asa a si ajuns acolo fiind ceea ce iti doreai, ceea ce iubeai si totul pentru tine in acel moment. Dar cum spunea cineva ne schimbam sau suntem prea incapatanati ca sa realizam in momentul ala ce facem si apoi avem regrete. Si eu ca si alte persoane am avut niste mici parti care s-au adaugat la inima mea si le pretuiesc acolo chiar daca pentru persoanele respective numai insemn asa mult sau considera ca le-am gresit in vreun fel.
Cam atat pentru postarea de azi... Aleg o melodie mai veche pe care nu o mai ascultasem de ceva vreme dar nu stiu ce mi-a venit de am ascultat-o de curand si cred ca o apreciez la fel de mult ca pe vremea cand am descoperito.
That's all for tonight. Cosmi has left the building ?

Recunostinta

Interesant ca desi am avut o zi de tot rahatul pana la ora asta, eu am chef de o postare noua pe blog. Ce face foamea din oameni xD. Oricum, trecand peste vaicarelile mele tipice revenim la postarea de azi. O sa scriu cate ceva de recunostinta, probabil o sa comentez mai mult din afara pentru ca eu nu sunt cea mai recunoscatoare persoana. Asa ca nu ma pot pune pe mine ca model a unei persoane recunoscatoare pentru ca eu imi urasc parintii, nu prea multumesc nimanui, si sunt cea mai nemultumita persoana in general. Incapatanat, consider ca am dreptate mereu si daca nu am dreptate trebuie sa fac in vreun mod astfel incat sa ies tot eu deasupra. Trecand peste lauda de sine care nu miroase a bine pentru ca prostul nu e prost destul pana nu e si fudul nu?
Recunostinta e o...calitate? care nu imi lipseste doar mie ci multor altor persoane. Ma rog, nu pot vorbi in numele nimanui ci doar privesc situatiile prin ochii mei. Ca deobicei atunci cand avem ceva tindem sa nu fim recunoscatori pentru ce am primit si o sa ne plangem de ceea ce avem sau o sa vrem sa avem si mai mult. O sa vrem sa fim stapani pe situatie si sa nu ne bazam pe nimeni. Pentru ca asa cum spunea cineva poti sa faci 1000 de fapte bune si o singura fapta rea iar oamenii isi vor amintit intotdeauna de fapta aia rea pentru care te vor face sa platesti cu varf si indesat si care ti-o vor aminti mereu si va fi mereu ca o pata neagra care va acoperi toate lucrurile bune pe care le-ai facut in timp. Asa ca va veti gandi, de ce sa mai fac fapte bune? Pentru ca asa simti la momentul respectiv si le vei face chiar daca nu vrei si te vei bucura de zambetul persoanei pe care ai ajutat-o si vei avea un fel de implinire in inima ta ca ai ajutat. Dar uneori ne lasam daramati de ceea ce ni se intampla si numai avem timp sa fim recunoscatori si sa ajutam si noi pe cineva la randul nostru. Oricum repet, nu sunt cel mai indreptatit sa vorbesc despre asta pentru ca desi sunt constient de multe lucruri prefer sa le ignor, prefer sa aleg partea negativa, sa ma port ca si cum nimic nu ar conta in afara de mine, sa ma consider eu mai important decat ceilalti.
Din nefericire nu pot incheia postarea asta asa cum as fi vrut eu desi as fi vrut sa mai scriu cateva randuri dar sunt restrans sa termin aici. In incheiere as vrea sa urez la multi ani tuturor Andreelor/Andreilor etc. sarbatoriti astazi. (Am uitat sa zic, am fost ironic aici in legatura cu propria mea prostie xD)
Cam atat pentru azi. Revin cu o alta postare curand.

Bye-bye.

Song for today from Chester.

Insomnia.

Desi in ultimele zile mi-am tot propus sa ma culc devreme nu am reusit sa fac asta desi daca stau sa ma gandesc chiar m-am culcat devreme fata de ora mea de culcare normala. Insa somn "pe care il practic" in ultimele saptamani nu prea e odihnitor deloc. Adica dupa 13 ore de stat treaz mi se face somn iarasi desi in mod normal as fi putut sta pana la 16-17 ore treaz asa cum faceam pe timpul liceului. Asa ca acum cateva zile in timpul unei treziri de a mea pe la 3 dimineata, vazand ca nu adorm mi-am propus sa ies afara pe scari. Si cat eram pe scari eu afara trecandu-mi vreo 100 de alte ganduri prin minte, mi-am amintit si de blog si ma gandeam sa fac o postare dar inspiratia asa cum imi vine, asa de repede si pleaca. So here i am, stucked with no ideas with what to write about.
In schimb, se vede ca a venit toamna. Temperaturile au inceput sa scada, parca e chiar si o liniste asa inainte de zarva inceperii scolilor si liceelor. Cu cei care se duc entuziasmati in primul an de liceu, cu cei

ca mine care se duc fara nici un chef. Insa nu ma plang pentru ca eu ma bucur ca a venit toamna. Pentru ca odata cu venirea toamnei vine si iarna. Iarna, anotimpul meu preferat. Nimic de facut, decat sa zgribulesti frumos in paturica si stai linistit sa te uiti la un film cu persoana iubita sau sa iti petreci mai mult timp cu ea. Si cum sa nu iubesti marea alba si pufoasa care se asterne in jurul tau. Trecand peste asta, si vara are hazul ei ca si restul anotimpurile, toate cu un rost. Cred ca vara asta este si a fost cea mai scurta pentru mine, examene la tot pasul, probleme, griji, stres. In cele din urma am avut parte de o saptamana alaturi de cine imi doream mult sa am parte dar si aia a trecut mult prea repede.
Oricum e un progres. Am inceput sa fac postari mai des pe blog. Wow, deja a inceput sa devina ciudat. Si pun melodie noua. Piti song corean. <3

Cam atat pe ziua de azi.
Cruz, out.