All good things come to an end...

Titlul e furat dintr-o melodie, si stiu ca nu e original, dar al dracului daca imi pasa. Imi place melodia si imi place ideea asa ca am chef sa scriu de ea.
All good things come to an end sau, in romana, toate lucrurile bune se termina (traducere proprie, nu imi pasa daca se traduce altfel). Cred ca e cea mai adevarata si realista propozitie, fraza, fragment, cum vreti sa o numiti, pentru ca toate lucrurile bune nu dureaza mult, nu sunt niciodata de ajuns, niciodata atat cat ai vrea tu sa fie, atunci cand ajungi sa ai ceea ce iti doresti parca toata lumea se invarte in jurul tau, nici nu iti poti dori mai mult decat ceea ce ai in clipa aia dar totul se naruie rapid si ramai cu...nimic, sau poate chiar ramai mai rau decat erai la inceput, de fapt ramai cu amintiri, amintiri care dor, care te inveselesc si te intristeaza in acelasi timp, amintiri de care poate vrei sa scapi dar nu poti si atunci cand crezi ca ai scapat de ele revin in cele mai stupide momente, atunci cand te astepti mai putin, cand faci o activitate total paralela cu momentul ala si te intristeaza iarasi...
Momentele alea memorabile si frumoase, cele care te inveselesc, hai sa zicem si de astea cateva cuvinte, cele care cand iti amintesti de ele iti aduc un zambet pe fata, care le pastrezi mereu in sufletul tau la loc de taina, acolo unde nimeni nu le poate atinge niciodata si le scoti de acolo atunci cand esti trist ca sa te inveseleasca, dar parca si amintirile fericite te dor uneori, parca totul doare uneori si oricat ai incerca sa fii vesel si sa le arati celor din jur ca esti "okey", ca totul e in regula, in adancul sufletului tau stii ca nu e asa. Deci si momentele vesele sunt triste... Totul e trist uneori in amintiri...Amintiri care dor...
Si toata chestia asta cu tristete si durere imi aminteste de o replica interesanta dintr-un film, era ceva de genul "Iadul ni-l construim noi de-a lungul vietii prin fiecare suferinta pe care o provocam". Mi-a placut foarte mult chestia asta, adica iti da de gandit cam cum totul o sa se intoarca impotriva ta, si o sa te doara la fel de tare ca pe cei carora le-ai provocat si tu durere, Si cred ca cel mai dureros e atunci cand suferi din iubire, cand iubesti si doare, iubirea ar trebui sa fie ceva mirific, sa fie ceva unic, un sentiment mai puternic decat oricare altul, o atasare mai mare, atunci cand esti copil iubesti lucruri simple, lucruri care te fac fericit, apoi cresti si te indragostesti, odata, poate de mai multe ori, dar e acea data, o singura data in care iubesti mai mult decat ai iubit pana acum, si in loc sa te bucuri de dragostea asta, te ingrijorezi aiurea. Nu te bucuri ci incerci sa faci totul perfect, dar oare poate fi mai perfect decat e deja ? Eh, in fine, sunt lucruri care ma depasesc si pe mine, dragostea ma depaseste uneori si e mai bine decat sa o simt decat sa o gandesc sau sa o explic, e mai bine sa ma bucur de fiecare clipa in care o am inainte sa fie totul doar o amintire.
Wow, daca stau sa recitesc parca scriu predici religioase, am inceput sa ma sperii. Deci mai bine stau cuminte, subiectele astea profunde sunt frumoase, daca nu intri prea mult in ele, poate e mai bine sa tratezi unele lucruri mai superficial si sa te bucuri pur si simplu cand totul e perfect si ai incredere ca asa va ramane.

Cam atat pentru post-ul asta.

De data viitoare schimbam putin tonul si ideile.

See ya'.