Morning.

Deci am inceput dimineata intr-un mod genial cu un fel de durere in cerul gurii care nici eu nu stiu ce dracu' impodobit de Craciun mai e. Oricum acum stau cu botul in a 3-a cana de ceai, ascult Christams Swag si A-Cha de la SJ si ma apuc de postarea asta. Pe langa asta, am aprins pc-ul imediat dupa ce m-a trezit varamiu cu vreo 10 apeluri in cele din urma trezindu-ma numai pentru ca stiam ca el e bolnav si voiam sa stiu ca Dumnezeu are... Pana la urma se pare ca e okey, are doar un varsat deci nu o sa poata sa imi lase testament laptopul, pc-ul lui si hainele... Si telefonul... Si sticla de cola... Asta e, va trebui sa rezist si fara ele in schimb e bine ca nu imi pierd singurul prieten care stiu ca a fost si este acolo cand am nevoie de ceva. Oricum nu astea sunt motivele pentru care ma apuc sa fac postare pe blog, ci datorita faptului ca am inceput sa click-uiesc pe alte bloguri si am gasit pe Blogul lui Kashim o chestiuta care mi-a parut interesanta si am si eu chef sa o fac. Cica trebuie sa bolduiesti tot ceea ce ai facut tu din lista de mai jos. Ea initial era mai scurta dar se pare ca el i-a mai adaugat niste chestii si le-am luat si eu odata cu lista.
Asa ca hai ca sa vedem ce scoatem de aici.

1. Dat de baut la toti in bar/club
2. Balacit cu delfini - Mai degraba cu pietrele de pe fundul marii as face la cat de bine stiu eu sa inot xD
3. Catarat pe munte
4. Ferrari test-drive - Da, cand eram mic am testat multe Ferrari
5. Vizitat mumiile si piramidele din Egipt - Vad pe strada in fiecare zi o mumie sau doua.
6. Jucat cu o tarantula
7. Baie la lumina lumanarilor alaturi de cineva
8. Ai spus cuiva “Te iubesc!” si chiar ai simtit-o
9. Imbratisat un copac - Initial nu vrusesem dar a fost atractia prea mare.
10. Facut streap-tease
11. Bungee jummping
12. Vizitat Parisul
13. Ai privit o furtuna pe mare - La tv am vazut multe
14. Privit rasaritul dupa o noapte alba 
15. Vazut aurora boreala - As vrea eu..
16. Participat la un meci cu foarte multi spectatori - Din fericire la meciul asta numai s-au batut ca niste caini
17. Urcat treptele pana sus al Turnului din Pisa
18. Hranit cu legumele cultivate de tine - Si inca traiesc....
19. Ai atins cu mana un iceberg - Desi unele persoane pe care le-am atins pot fi comparate cu unul...
20. Dormit sub cerul liber
21. Schimbat scutecul unui bebelus - Oi fi eu pedofil dar inca nu am ajuns asa rau...
22. Calatorit intr-un balon cu aer cald
23. Vazut o ploaie de meteoriti
24. Te-ai imbatat cu sampanie - Inca nu cu sampanie... Cu altele.
25. Ai daruit mai mult de cat ti-ai permis - Din nefericire
26. Te-ai uitat noaptea la stele printr-un telescop
27. Ai ras ca Piticu21 intr-un moment total nepotrivit
28. Bataie cu mancare - Ce vremuri...
29. Pariat la cursele cu cai - Cai virtuali... Dar astia sunt singurii cai din Romania
30. “Chiulit” de la serviciu
31. Ai invitat in oras un strain
32. Bataie cu bulgari de zapada
33. Ti-ai xeroxat curul - God i would wish to do that ... <3
34. Ai urlat din toti plamanii
35. Imbratisat un miel - Un iEd dar nu se pune...
36. Ti-ai indeplinit o fantezie - Aproximativ... Dar hai sa o bolduiesc oricum
37. Balaceala in mare la miez de noapte in putza/pasarica goala
38. Ai facut dus rece ca gheata - Eram beat...
39. Ai purtat o conversatie filosofica cu un cersetor
40. Ai vazut o eclipsa totala (fie ea de soare sau de luna) - De soare... Ce vremuri...
41. Te-ai dat cu roller-coaster-ul
42. Dat cu parapanta
43. Ai dansat ca zapacitul intr-un club fara sa-ti pese ca cei din jur se holbau la tine - Da, da, da !! Dar a fost doar de distractie xD
44. Sex la birou (adica la job, ca unii va prindeti mai greu)
45. Ai fost arestat, indiferent de motiv - Inca nu am ajuns acolo, astept reclamatii de la parinti pentru pedofilie totusi <3
46. Vopsit parul in culori traznite - Urmeaza cat de curand <3
47. Configurat de unul singur propriul PC - Doar al meu ? xD
48. Omorat si gatit un animal - I'm a pro ! At killing chickens *rofl*
49. Furat prosoape/sapun/sampon dintr-un hotel - Sampon !!!
50. Ai invatat o limba, o arta de unul singur - Engleza FTW ! Nu am invatat-o la liceu sau scoala.
51. Vizitat Peru - De ce Peru ?
52. Baut propria urina ca sa supravietuiesti
53. Participat la o sedinta BDSM - As vrea eu...
54. Ai donat sperma sau ovule - Depinde ce se intelege prin "donat" xD
55. Ai stat treaz/a mai mult de 50 de ore
56. Ai tras cu o arma de foc
57. Condus un motor
58. Ai frant inima cuiva
59. Plecat la mare/munte fara niciun ban in buzunar - Aproximativ, dar trecem peste *lol*
60. Te-ai mutat intr-un oras strain si-ai luat-o de la capat - Am stat in Targoviste, inca sunt pe acolo dar nu e chiar mutat so... O lasam nebolduita.
61. Ai luat droguri
62. Masturbare intr-un loc public - Done.
63. Ai facut pe cineva sa supere pentru simplu motiv ca “poti” 
64. Ai avut grija de cineva o perioada indelungata de timp
65. Ti-ai tatuat o chestie total aiurea
66. Muls o vaca - Desi am avut ocazia, nu am facut-o xD
67. Ai luat decizia de a deveni donator de organe dupa ce mori - Daca o sa mai aibe ce aduna din mine, cu cea mai mare placere.
68. Organizat un eveniment de mare anvergura

69. Conversaţie cu persoane necunoscute în autobuz
70. încearcare de a fugi de acasă - Si inca de cate ori nu am vrut...
71. îmbătat şi purtat discuţie sentimentală - Clipe de o frumusete rara...
72. Speriat pe cineva cu întrebări idioate la prima întâlnire - Sa zicem... xD
73. Am spus "ce idiot eram în urmă cu un an" - Doare cand realizezi lucruri de  gen *lol*
74. Am plecat de acasă fără să ştiu exact unde mă duc şi când mă întorc - Am fost cu prietenii, de multe ori xd
75. Am stat singur mai mult de o săptămână - Cel mai mult am stat 12 zile intregi dar a fost ok.
76. Am dormit mai mult de 12 ore - Cam vreo 15 e maximul meu.
77. Am dormit la şcoală / locul de muncă (nu ştiu pe la cine mai ajunge leapşa aşă că dau toate variantele) - Pai era prea plictisitor uneori asa ca pui si tu capul pe banca si visezi frumos acolo pana te trezeste proful/profa sau colegul.
78. Am mâncat îngheţată afară în ploaie la miezul nopţii - Asta ii ramane lui Kashim pentru ca eu nu am facut-o xD Doar am stat afara in ploaie la miezul noptii toamna. Singura realizare de genul.

Am bolduit cate ceva, deci nu o duc chiar asa rau. Dar asa cum spunea si Kashim nu poti sa iti faci o idee despre viata ta numai din lucrurile astea.

Nici eu...

Numai inteleg ce se intampla cu mine, cu corpul meu... Deja lucrurile astea au inceput sa ia o intorsatura ciudata si nici mie, nici chiar mie nu imi place in ce directie se indreapta... Cel putin cu problema cu somnul incepusem sa ma obisnuiesc adica dormeam cateva zile abia cateva ore si apoi aveam o noapte cand ma odihneam dar se pare ca mai nou cand dorm ma zbat prin pat si dau din maini, lucru care imi confirma faptul ca somnul meu nu prea mai ma odihneste deloc... Mai am si clipele alea cand stau in pat inainte de culcare si ma apuca un sentiment de neliniste ca si cum ceva ar fi in neregula... Si stau asa minute in sir privind pe peretii luminati doar de luna sau de becurile de afara... Si in majoritatea diminetilor ma trezesc cu o durere sau amorteala in partea stanga a capului... Si nici cu urechea numai aud bine cateva minute... Si asta se intampla si in timpul zilei... Lucru care ma ingrijoreaza uneori... Trecand mai departe cu mancarea am inceput sa am o problema recenta... Am clipe cand pot sta aproape o zi intreaga pana seara fara sa mananc nimic si sa nu imi fie foame, prima oara am crezut ca e ceva pasiv insa vad ca tot reapare odata la cateva zile... Dar deja devine ciudat pentru ca uneori chiar imi doresc sa mananc si pur si simplu nu pot... Si apoi mai am clipele alea in care pur si simplu vreau sa fiu singur... Si sa stau incuiat in casuta mea... Sa nu ma caute nimeni sa nu intre nimeni inauntru... Aici cred ca sunt satul sa am tot timpul asteptari de la mine... Sa ma mint singur... Sa fiu dragut cu toti cei din jur si ei sa fie niste ticalosi cu mine de multe ori... Dar nu astea sunt lucrurile care ma sperie cel mai rau... E altceva... Lucrul care ma sperie cel mai rau e... Faptul ca uneori am niste blocaje... In sensul ca pur si simplu e ca si cum mi-as pierde constiinta, numai ma pot concentra asupra unui lucru, numai sunt atent la ceea ce se intampla in jurul meu... Pur si simplu raman asa... Nu fac nimic... Si ma trezesc brusc ca dintr-un vis si ma sperie pentru ca realizez ca s-a intamplat iar... Raman blocat si meditez la unele lucruri pe care le regret, care ma dor si nici nu imi dau seama pe moment... 
Cred ca de maine-poimaine, o sa ajung sa aud si voci... Ca asta mai lipseste xD
Oricum... Ma duc sa ma linistesc in pat acum... O sa postez mai des, mai ales acum ca vine vacanta...

Caracterizare 3/4

Deci a dat Dumnezeu de ma gasesc acum in fata tastaturii cu cea de-a 3-a caracterizare. Din nefericire nu o sa stau prea mult pe postarile din seara asta pentru ca nu am dispozitia necesara. Vreau sa ma intind in pat si sa ma linistesc uitandu-ma la un anime. Stiu ca era "vorba" ca o postez vineri insa pentru mine e inca vineri deci pofti va rog, ca sa nu o mai aman si mai mult decat am facut-o deja.


"Păi... nu ştiu cu ce să încep...Sunt multe de spus.
Şi mi-e greu şi uşor, în acelaşi timp...
Tu... Eşti un băiat. Dar nu ca ceilalţi. Tu poţi să înţelegi foarte uşor o fată şi să discuţi cu ea şi apoi să o faci să se simtă bine.
În ochii mei, oricum, eşti un copil.
Şi chiar dacă eşti la facultate... Stau şi mă gândesc destul de umită: mai ai câteva luni şi faci 20 de ani!
Tu ştii ce este durerea şi singurătatea, dar ştii şi ce este fericirea şi iubirea. Practic, tu nu ai stat deloc, ţi-ai trăit viaţa din plin, cum e şi normal să faci.
Un lucru care nu-mi place, însă... Faptul că eşti EXTREEEM de bolnăvicios!"

Nu prea am multe de zis pentru ca am amanat postarea asta mult timp si prefer sa imi pastrez parerile in special pentru ultima postare. Desi am dat unele spoilere in postarea trecuta inca mai am lucruri de spus in legatura cu caracterizarile astea.

Amanare iar ?

Imi cer scuze pentru lipsa mea de postari insa am avut un motiv bine intemeiat, nu am avut conexiune de internet acasa si in ciuda faptului ca aveam internet la camin am facut prostia de a aduce calculatorul acasa fapt care a dus la mare lipsa de internet si o si mai mare plictiseala la camin unde chiar am stat si am "meditat" o saptamana intreaga. Desigur, nu am facut asta de nebun, adica nu am adus pc-ul acasa doar ca asa mi-a venit ci pentru ca ma bazasem pe faptul ca imi voi cumpara un laptop... De fapt ca tata imi va plati ratele la laptop, lucru care nu s-a intamplat pentru ca... Asa cum se intampla de fiecare data... Atunci cand e vorba de mine, ai mei duc o mare lipsa de fonduri. Incepand cu facultatea pana la bani de buzunar si haine. Trebuie sa le fiu incontinuare la fel de recunoscator pentru marele nimic pe care incearca sa il faca pentru mine... Si mai se si gasesc sa-mi reproseze mereu ca eu cheltuiesc mult... Daca si eu fac asta, cand eu am zile cand nu mananc tocmai sa imi pun 3-4 lei deoparte... Ma rog... Sa trecem peste.
Stiu ca promisesem ca pun caracterizarile alea, dar nu am cum sa o iau de pe celalalt una din ele si cealalta inca nu am facut rost de ea... Totusi se apropie sarbatorile si stiu ca nu o sa primesc nimic, de fapt m-as bucura daca as reusi sa plec macar de revelion la Edy cateva zile. Oricum nu merit nimic pentru sarbatorile de anul asta, si chiar daca as merita tot nu as primi nimic asa ca sunt impacat cu ideea asta. Revenind la caracterizari si fara a o mai da in alte aberatii, imi cer scuze ca nu o postez, insa imi pare rau ca in afara de prima caracterizare unde s-a pomenit si ceva de defectele mele nimeni nu a spus nimic de ele. Pentru ca sunt si ele acolo culminand cu egoismul si incapatanarea de care dau dovada de multe ori sa numai spun de prostie si inconstienta care sunt si ele aruncate pe acolo pe undeva. In rest sunt de acord cu multe chestii din caracterizarile anterioare... Dar inca nu ma apuc sa pomenesc prea mult de asta. O sa revin vineri cu o postare iarasi pentru ca acum sunt doar trezit din somn si pe jumatate adormit, sper ca vinerea viitoare sa am si a 3-a caracterizare, daca nu o sa aman de tot.

Weird.

Aveam de gand sa fac o postare in legatura cu ce mi s-a intamplat noaptea trecuta unde am avut o experienta foarte ciudata insa astazi am fost obosit si fara chef de prea multe asa ca am amanat sa fac postarea gandindu-ma ca o sa fiu mai linistit acum noaptea daca o scriu insa, spre dezamagirea mea, m-am inselat asa ca probabil o sa fiu foarte sumar in ceea ce scriu.
Nu am uitat de caracterizari, o sa postez una vineri seara si cealalata probabil dupa week-end imediat si apoi pana la sfarsitul saptamanii viitoare o sa vina si cealalta postare in care o sa comentez si eu un pic de ele, sper doar sa fiu intr-o dispozitie buna.
Revenind la noaptea mea trecuta, nu a fost ceva foarte ciudat deoarece am mai auzit persoane carora li s-a mai intamplat in asta, singura problema e ca acele "persoane" erau fete dar nici asta nu ma surprinde pentru ca eu oricum sunt mai "girlish" and sensitive and useless stuff like that. Deci datorita unui vis dragut de al meu am inceput sa plang in somn, chestie care m-a surprins foarte tare deoarece m-am trezit datorita pernei care se udase si lacrimile devenisera reci, prima mea reactie, fiind speriat, am aprins becul crezand ca sangerez sau ceva ca abia apoi sa realizez ce s-a intamplat de fapt, asezandu-ma din nou in pat m-am vazut nevoit sa intorc perna pe fata cealalta si sa ma linistesc ca sa adorm la loc, lucru care s-a dovedit destul de greu de facut pentru urmatoarele 20 de minute datorita sperieturii trase. Cel mai ciudat e ca am plans in somn, deoarece eu cand visez ceva trist pur si simplu dau din picioare sau ma tavalesc prin pat, asta fiind prima oara cand mi se intampla ceva de genul.
Cam atat pentru noaptea asta pentru ca mai am nevoie si de somn pentru maine.
Cosmin

Caracterizare 2/4

Okey... Deci a durat ceva pana am reusit sa "smulg" ce-a de a 2-a caracterizare, insa pot spune ca e una foarte buna. In comparatie cu cea anterioara, aceasta a fost bazata mai mult pe parte emotionala decat pe cea fizica si pot spune ca fost chiar si mai obiectiva. Oricum, trecand peste parera mea, cam asta ar fii ceea ce s-a scris:
"In tine ma vad ca intr-o oglinda, doar ca tu esti baiat si cred c-as fi fost la fel ca tine. 
Umm...o sa incerc sa fiu obiectiva.
Esti un baiat tare dragut si sufletist si imi place cum scrii si poti inveseli si imbratisa lumea prin cuvinte.Cand vorbesc cu tine simt ca parca dispare oleaca din tot ceea ce ma doare...Esti copilaros, dar nu uiti niciodata de realitatea in care traim.Imi place in schimb partea asta a ta de copil..sufletelul tau... Imi amintesti de vremea in care mai aveam un pic de puritate in suflet. Esti un munte de iubire, care se inalta , se inalta pana atinge cerul...
Imi place ca poti vedea lucrurile atat abstract cat si simplu...te poti misca oriunde in sfera asta a cuvintelor si cred ca nu ti,-ai ales gresit facultatea.
Ai o empatie iesita din comun fata de ceilalti si cred ca te-ai descurca si in domeniul public , in publicitate, in astea ..dar te-as vedea lucrand si intr-o fundatie umanitara.
Mai ai de lucru in a-ti gestiona sentimentele si viata personala, in rest esti un om mai mult decat okey si mi-ar placea sa n-am probleme asa mari cu auzul , ca te-as suna mai des..."
 
Am ramas fara cuvinte dupa ce a scris ceea ce a vrut. Si chiar nu am avut nimic de reprosat sau de comentat pentru ca s-a exprimat foarte frumos si nu cred ca m-a lasat inima sa reprosez sau sa modific ceva.
Initial spusesem ca o sa fac o comparatie intre cele doua caracterizari dar mai am inca doua de postat asa ca o sa aman de data asta pana cand vor fi toate postate laolalta. Si atunci voi veni si voi aduna din toate cate ceva si voi scrie punanadu-le pe toate cap la cap.
Cam atat pentru acum, o sa revin cat de curand si cu cea de 3-a dintre caracterizari.

Caracterizare 1/4

Avand o discutie pe messenger in seara asta... Si ne avand nimic mai bun de facut, am pus o anumita persoana sa imi fac o caracterizare din punctul ei de vedere... Desigur, aici am extras doar ce a spus ea fara "comentariile" mele in legatura cu ce a zis desi nu au fost multe si culmea.. Au fost in legatura cu defectele... Oricum, o sa incerc sa mai smulg o caracterizare de genul si de la alte persoane...

There you go:
"So... esti dragut, simpatic, dulce cand si cu cine vrei tu sa fi, esti destept (foarte destept si daca cineva spune opusul baga-l in spital!).
Esti unul din putinii baieti care stiu sa se poarte cu o fata, care stiu sa puna suflet intr-o relatie, esti unul din putinii oamenii care nu au incetat sa spuna 'imi pasa' si 'te iubesc'. Stii sa te faci iubit/placut.
Esti egoist uneori (atunci cand suferi -si nu te condamn pentru asta prea mult-), iti faci rau cand te ranesc altii de parca nu suferi tu deja destul, esti fraier ca ti-ai distrus sanatatea. Esti la fel de fraier si pentru ca stai pe loc cand ar trebui sa te misti odata cu timpul..."

Initial voisem sa mai adaug niste pareri proprii in legatura cu mine, insa vreau sa las asa ceea ce a spus si sper ca duminica sau luni voi reusi sa vin cu o alta caracterizare astfel incat sa pot face o comparatie intre ele si sa imi spun si eu parerea personala despre mine.

P.s: Astept si comentarii.

Always okey...

"O poza cu ea inseamna mai mult decat 1000 de cuvinte pe care le rostesc sau gandesc"

E ciudat... Cum un singur lucru atat de mic si de neinsemnat poate sa imi trezeasca sentimente atat de puternice iarasi ... Am incercat sa evit sa postez zilele astea pe blog in special datorita faptului ca sentimentele mele se schimbau precum minutele ceasului... In ultima vreme am incercat sa imi ascund sentimentele undeva in inima, sa O inchid intr-un invelis de metal astfel incat sa numai afle nimeni de ce se intampla acolo sa stiu doar eu ca o IUBESC... Sa imi mint propria inima spunandu-mi ca mi-e bine si evitand orice ar simti pare usor de zis dar greu de facut pentru ca nu pot opri sentimentele din a iesi la suprafata, cel putin DOAR m-am oprit din a mai spune lumii cand sunt trist sau fericit sau melancolic am invatat ceva nou... Ca unele lucruri sunt mai bune daca le tin pentru mine... Acum trebuie doar sa imi stapanesc iesirile cand sunt singur si o sa fiu bine... Ultimele nopti au fost cam albe cred ca au fost un fel de prevestire la ziua de azi dar numai conteaza asta... O sa ma calmez desi vad ca imi revin iarasi simptomele vechi cu lipsa de mancare si sentimentul ala de gol in suflet si in stomac si trec iarasi PE modul ala care deranjeaza pe toata lumea... Si nu imi place sa trec iarasi prin asta... Traiesc in trecut si nu vreau sa ies de acolo se pare... Pentru ca daca e un sentiment pe care nu il pot opri in afara de iubire e speranta... Speranta aia idioata care ma face sa plang de fiecare data cand ma gandesc la EA... M-am gandit cum ar fi daca as cauta alinare in alta parte in alta persoana care sa ma iubeasca dar probabil ca ar fi insuportabil... Pentru ca nu o pot regasi in altcineva... E UNICA cu tot ceea ce are si nu are... Cu toate toanele ei... Cu toate prostioarele ei dragute... Cu temperamentul ei care o face sa enerveze usor si sa ascunda ceea ce simte cu adevarat ca se teme ca v-a fi ranita... Cu modul in care ascunde ca ii pasa de cei din jurul ei... Sunt atatea lucruri pe care le stiu despre ea si sunt atatea moduri in care o iubesc pentru ca ea e a mea... In visele mele... Vrea, nu vrea... E doar a MEA... Ma regasesc in tot ceea ce face si acum si e o parte independenta din viata mea... Si pe care o pretuiesc enorm de mult... Asa cum i-am promis... Multi ii vor spune si ii vor arata ca o iubesc poate in moduri mai frumoase decat am facut-o eu insa nici unul nu o va simti asta asa cum o simt eu... Ea e mai mult decat o DRAGOSTE... Ea e cea pentru care as face orice indiferent daca ma iubeste sau uraste... Indiferent daca ma dispretuieste sau nu... Indiferent ce mai insemn pentru ea...

"Pentru ca ea e floarea mea inflorita in luna decembrie..."

Umm...

It'a been a short while since i posted around here...
Dar nu stiu, cred ca nu am ce face la ora asta si simt nevoie sa imi pierd timpul scriind cateva randuri aici. Ieri aveam o idee draguta de postare noua dar stiam ca daca nu o sa o fac atunci o sa uit intre timp. Abia ce am intrat in casa de afara, am vazut ca a inceput sa ploua si am simtit nevoie sa ies cateva minute pe terasa si sa ma uit la ploaie... E dragut in intuneric sa vezi cum ploua... Ma uitam la o picaturile care cadeau intr-un lac in care batea lumina de la stalp... E asa linistitor... In sfarsit se simte prezenta toamnei in aer... S-a racit vremea afara desi in casa e destul de cald inca... Au inceput sa cada frunzele si nu stiu... Parca e ceva in aer... Ceva mai trist... Mai melancolic... Am stat cateva minute pe scaun dupa care m-am ridicat usor si am iesit sub bolta de trandafiri... Erau picaturile reci, aproape ca puteam spune ca ninge dar erau rare si abia daca le puteam simti efectul... Decat cele care cadeau de pe bolta de trandafiri... Buchetele alea de picaturi toate stranse laolalta care se prelingeau pe fier si apoi cadeau pe mine... E un sentiment ciudat dar care imi place... Sa simt cum ceva rece se scurge pe corpul meu... Ma gandeam cat timp eram afara ca adevarul e ca atunci cand esti  suparat te regasesti in toate melodiile triste si e ciudat ca parca sunt niste versuri acolo care fac parte din viata ta... D-aia nu e recomandat sa ascult genul de melodii...

Nothing left to say...

1. Intr-o zi ai venit ca o ploaie calda de vara
Mi-ai zambit si-am simtit ca traiesc pt prima oara
Parca pluteam te sarutam si simteam dor din tine
Acum zilele trec,secundele dor nu traiesc fara tine

2. Doar o inima am si tu ai luat-o cu tine
De ce nu m-ai invatat cum sa respir fara tine
Norii te plang te-aud in vant doar pe tine
Soare nu e nimic... nu e.. am ramas eu cu mine

Ref: Mi-e greu fara tine
Mi-e-atat de greu fara tine
Cand piesa noastra te ridici
Si o asculti la nesfarsir,mi-e dor de tine

3. Intr-o clipa ai plecat de ce nu m-ai luat si pe mine
Nu stiu drum pe care sa pot pasi fara tine
Singur si gol eu joc un rol ma prefac ca mi-e bine
Ochii ii inchid doar ca sa-i deschid,nu traiesc fara tine
4. Doar o inima am si tu ai luat-o cu tine
De ce nu m-ai invatat cum sa respir fara tine?
Nu e ocean sa stinga dorul din mine
Soare nu e nimic nu e fara tine...

Ref: Mi-e greu fara tine
Mi-e-atat de greu fara tine
Cand piesa noastra te ridici
Si o asculti la nesfarsit,mi-e dor de tine...

Si as vrea sa te simt din nou,nu mai esti
Si degeaba mai sper din nou, nu mai esti
Si as vrea sa te-ating din nou, nu mai esti
Si degeaba ma mint din nou, nu mai esti
Si as vrea sa-te-aud din nou, nu mai esti
Si degeaba te strig din nou...


Versurile sunt in melodia celor de la Voltaj - Mi-e greu fara tine...
Am inceput sa scriu tot mai mult aici pe blog pentru ca e singurul loc unde ma pot descarca in pace fara sa ma judece nimeni... Azi e prima zi de cand trebuie sa incerc sa traiesc viata fara ea... E greu, in special din cauza faptului ca nu pot face nimic fara sa imi amintesc de ea. Statul la pc, umblatul pe telefon, orice activitate care o fac imi aminteste de ea pentru ca ea era o parte din viata mea. Si inca este.. Indirect, pentru ca numai e prezenta fizic, pentru ca ea numai e acolo pentru mine cand am nevoie cel mai mult de ea. E doar in mintea mea, cea mai frumoasa amintire care o pot avea. Cea mai frumoasa amintire pe care o am si pe care vreau sa o retraiesc. Din nou si din nou... Si pentru totdeauna... Oricum e ciudat sa nu am liniste in casa mea. De exemplu sa stau la pc si sa imi amintesc, cum era cand stateam amandoi si vorbeam pe skype.. Sa vreau sa ma joc ceva si sa imi amintesc cum se supara ca o prostuta cand ma jucam si nu ii dadeam ei atentie... Sa imi caut haine sa ma imbrac si sa imi amintesc ca asta am purtat cand am fost la ea... Ca asta am purtat in ziua cand eram cu cortul...
E ciudat sa ma gandesc la viitor acum cand stiu ca ea numai vrea sa faca parte din viitorul meu... Si daca ar fi asta tot... Acum nu ma pot stapani sa nu ma gandesc o vreme ce face cu tipul ala... Cum se poarta cu el... Daca e aceeasi persoana care era cu mine... Nu ma deranjeaza sa fie cu el si sa se poarte frumos dar nu as vrea sa se poarte la fel cu el... Sa fie altfel... Oricum vrea ea dar altfel... Sa nu faca acelasi lucruri si cu el... Macar... Sa imi pastreze o amintire unica... A tot ceea ce a fost intre noi... Asta doare cel mai tare... Ca nici macar nu pare ca isi mai aminteste ceva din toate astea... Sterge totul in calea ei... Dispar de tot...
 Cel putin m-am adunat sa ii spun mamei acum cateva minute ca s-a despartit de mine... A fost surprinsa... M-a intrebat daca sunt sigur ca vreau asta... Imi venea sa ii zic ca normal ca nu vreau ca o iubesc dar nu pot tine cu forta daca ea numai ma iubeste... Nu poti tine o relatie cu o singura dragoste... Totusi nu am putut sa ii spun ca m-a lasat pentru altcineva totusi... I-am zis doar ca am lasat-o sa se ocupe de liceu si ca probabil nu o sa mai vad vreodata...
E cam de ajuns pe ziua de azi... Si asa ma simt ciudat din cauza medicamentelor...

"Sa iubesti nu e intotdeauna usor... Sa uiti e si mai greu... Azi iubirea a ajuns ceva pentru care tot ceea ce primesti in schimb este suferinta in cele din urma..."

Confused...

Numai inteleg nimic... Sunt confuz... Oricum pot scrie aici ce vreau pentru ca nu ii mai pasa cui trebuie ce scriu aici... Tot ce fac in ultima vreme e sa o deranjez... Sa o enervez... Inteleg ca e ocupata... Dar asa trec ore sir si ea uita total de mine... Parca nici numai exist acolo... Asteapta sa dau tot eu un semn... Parca am dat restart la relatia noastra cu totul... Tot ce-a fost in trecut intre noi a disparut undeva... Departe... Toate sentimenele ei pentru mine constau intr-un fel de mila cred... Ii e mila ca o iubesc atat si nu vrea sa imi faca rau despartindu-se de mine... Parca m-am intors la primele 2 luni impreuna cu ea... Asa era si la inceput... Nu vorbeam... Astepta sa o caut eu caci ea nu prea ii pasa daca vorbeam sau nu zilele alea sau cel putin asa se purta... Se purta prosteste dar parca era mai draguta cu mine si la inceput... Incerca sa ma faca gelos cu tot felul de prostioare... Si in modul ei rece era mult mai draguta si atenta cu mine decat e acum... Acum sunt doar catelul care o asteapta sa vina acasa... Daca o intreb ce-a facut se enerveaza ca nu inteleg ca e ocupata... Tot ce e frumos in ceea ce imi spune acum e doar "Te iubesc"... Ca doar atat imi mai spune... Si asta mai mult daca ii zic si eu... Parca o spune doar din necesitate... In rest... Eu nu exist... Nu are timp pentru mine... Are timp doar pentru altii... Nu are timp de sms... Nu are timp sa vorbim pe mess... La telefon nici nu indraznesc sa o sun... Incerc sa astept ziua de sambata cand o sa fie iarasi libera... Sunt curios ce scuza mai invoca atunci... O sa plece cu ai ei la gratar probabil... O sa iasa pe afara 4-5 ore... Si seara o sa fie obosita si o sa iasa repede de pe mess... Sunt un prost... Un idiot... Oricat rau mi-ar face nu vreau sa plece... Numai ma inteleg... Sufar atat din cauza asta si nu vreau sa renunt la ea... Sper prosteste incontinuare ca o sa ne impacam si o sa fie totul bine... Sper sa nu citeasca postarea asta ca nu o sa fac nimic altceva decat sa o enervez iarasi... Si sa o indepartez si mai rau de mine... Dar nu pot face nimic... Asta simt acum...Incearca sa ma departeze de multa vreme... Si-a pierdut speranta in dragostea noastra... Si-a pierdut speranta in dragostea mea...

Chestiile de mai sus erau scrise ieri... Le postez azi... In conditiile in care... In care tot ceea ce simteam in legatura cu ea era adevarat... Pentru ca inima mea era si e la ea... Si  d-aia simteam toate chestiile astea... Dar imi calcam peste ce simteam si ma fortam singur sa o cred... Sa am incredere in ce imi spune... Inca am incredere in ea... Si inca o iubesc... Si asta nu se va schimba... Pentru ca eu voi fi acelasi cutu care o asteapta... Intotdeauna...

Depresie...

Ma apuc de postarea asta azi... Dimineata zilei de 25 septembrie ora 8:13... Nu am de gand sa postez ce scriu aici decat daca se va intampla ceva, decat daca se va desparti de mine... Sunt distrus total... De ieri noapte plang si vreau sa ma opresc dar tot ce fac imi aminteste de ea si ma face sa plang... Am dormit 3 ore si alea ca m-a obosit plansul si tremuram... Sunt speriat... Nu vreau sa se desparta de mine desi de asta si plang... Pentru ca acum stiu ca mai devreme sau mai tarziu o sa se ajunga acolo... Eram pregatit de asta la inceputul relatiei... Ii si spusesem ca o sa mai creasca si o sa isi doreasca altceva dar... Dar m-a facut sa cred in ea... Sa cred ca ea stie ce vrea... Si ca ma iubeste la fel de mult si ca nu ma va parasi niciodata... Imi e greu sa scriu toate astea, izbucnesc in plans tot timpul si cu greu ma adun sa mai adaug cate ceva... Eram pregatit atunci dar acum, acum nu vreau sa ma paraseasca... Vreau sa ramana a mea... O iubesc enorm de mult... Stiu ca ea vrea libertate... Vrea... Vrea sa iubeasca pe cineva acolo aproape de ea... Sunt multe lucruri pe care nu i le pot oferi... Imbratisari... Saruturi... Plimbari impreuna... Da, sunt constient ca nu ii pot oferi multe lucruri pe care ea si le doreste... Dar dragostea, cum ramane cu dragostea... Parca... Parca asta era cea mai importanta intr-o relatie... Cum ramane cu zilele in care ne certam si ne impacam, si apoi glumeam si radeam pe tema asta... Ca macar nu ne plictisim asa... Ce dor imi e de zilele alea... Cand totul era bine... Si o iubeam... Si ma iubea... Si era Didi a mea... Dar faptul ca m-am purtat ca un idiot a distrus relatia asta... Peste cate credeam ca o sa mai treaca pentru mine... Credeam ca totul va fi bine mereu si ca indiferent ce se va intampla noi ne vom iubi... Si voi ramane motanelul ei si iubirea ei... Si ca nu ma va parasi pentru nimic in lume... Acum plang... Doar plang ca un idiot... Incerc sa ma descarc cat mai mult pana se trezeste ea pentru ca vreau sa ma port cat mai frumos cand se va trezi... Vreau... Vreau sa ii arat ca o iubesc... Nu stiu ce sa fac... Dar vreau sa ii arat ca o iubesc mult... Pentru ca acum imi dau seama ca nu vreau sa mai traiesc nici o viata fara ea... Sunt satul de minciunile cu "Vei trece peste" cu "Mai sunt si alte persoane". Sunt... Dar numai sunt ca ea... Ea... Ea e totul pentru mine... Prietena mea, iubita mea, viata mea... Daca se intampla sa ma paraseasca zilele astea nu imi mai pasa ce se intampla cu mine... Poate... Poate sa ma calce o masina... Sau sa ma bata cineva pana mor... Nu o sa mai imi pese.. Ea e tot ce vreau si nu... nu imi doresc nimic fara ea... Imi urasc viata... Ma urasc... Daca o pierd o sa ma urasc.. Si nu o sa ma pot impaca cu mine niciodata ca am pierdut-o... Aseara... Aseara mi-a spus ca daca ne despartim vrea sa ramanem prieteni... Asa ziceam si eu... Dar, dar cum sa fac asta ? Daca o sa vorbesc cu ea fara sa mai fie iubita mea nu o sa fac nimic altceva decat sa o enervez... Pentru ca o sa ma rog de ea sa vina inapoi... Sa se impace cu mine... Sa ne iubim cum o faceam si alta data...
Odata ce incep facultatea a 2-a saptamana ma duc la ea... Adica undeva pe 10-11 octombrie plec... In cazul in care nu se desparte de mine pana atunci... Vreau.. Vreau macar sa o mai vad odata daca vrea sa ma paraseasca... Vreau... Vreau sa o tin in brate macar ultima data... Sa ii aud vocea iar... Sa ma mangaie... Sa imi spuna ca ma iubeste... Si ca sunt iubirea ei mica... Sa ne sarutam prosteste cum o faceam mereu... Sa ne plimbam iarasi amandoi... Si sa radem pe strada iarasi... As fi vrut sa facem asta iarasi... As fi vrut sa facem asta zilnic...Dar nu pot... Si pentru asta ma urasc... Ma urasc ca nu pot fi cu singura persoana pe care o iubesc enorm de mult... Mi-as da viata pentru ea... Dar asa e cand vrea sa se desparta de mine... Nimic din astea numai conteaza... Numai o sa conteze cat de mult o iubesc... Nu o sa mai conteze zilele alea frumoase petrecute impreuna... Nu o sa mai conteze toate momentele frumoase cu noi doi...Pentru mine conteaza atat de mult si as vrea sa fac alte si alte momente... Momentan ma opresc aici... Mi-a luat mai bine de 30 de minute sa scriu asta printre lacrimi... O sa mai actualizez cu starea mea de spirit ce se intampla...

25 sept. ora 10.05 M-am mai calmat... Cred... De fapt am incercat doar sa gandesc pozitiv... Dar cu fiecare clipa in care ma gandesc cum sa fac sa fac totul sa fie bine iar ma gandesc ca ea vrea sa plece... Si nu pot suporta gandul... Nu vreau sa il suport... Se poarta frumos... Imi spune ca ma iubeste... Dar... Dar ii lipseste dragostea din vorbe... Nu stiu de ce s-a intamplat asta... Am sufocat-o prea tare... I-am luat tot timpul... Nu stiu... Nu vreau sa plece... Asta e tot ce stiu... Promit sa lupt pentru ea pana la capat... Dar nu vreau sa plece... Poate sa imi faca orice... Sa nu plece... Numai vreau sa traiesc fara ea...

25 sept. ora 15.20 Am vorbit cu ea pana acum o ora... Apoi a plecat ca e ocupata... Nu ma deranjeaza... Nu pot fi numai eu in viata ei... Daca am inteles ceva zilele astea... Asta e unul din lucrurile alea... A spus ca totul va fi bine... Ca nu se va desparti de mine... Si o cred... Ma oblig sa o cred... Nici nu vreau sa cred altceva... I-am spus ca vreau sa ma duc sa o vad si nu pare prea incantata de idee dar o sa incerc sa ma duc oricum... Am vorbit si la telefon, la telefon pare totul okey... Vorbeste frumos... Parca e mai atenta cu mine la telefon... Sunt confuz... Cel putin mi-a mai ridicat tot ea moralul... Cu vorbe dulci... Sper sa nu fie doar vorbe totusi...

26 sept. ora 00:30 Gata... ce era mai rau s-a intamplat... il doreste pe Rares... Numai ma vrea pe mine... .

Pieces of us.

M-am tot chinuit astazi sa imi ridic fundul din pat ca sa ma apuc de postarea asta dar  m-am simtit oribil asa ca abia acum seara ma simt putin in stare sa scriu sper sa imi revin zilele astea sau ma duc la spital daca continui in ritmul asta pentru ca oricat as incerca eu sa fac pe incapatantul in cele din urma tot o sa trebuiasca sa ma duc acolo daca persista starea asta. Scuze, iar ma abat de la subiectul postarii. Here it goes...

Postarea de azi e vorba de bucatele din noi. Nu, nu ma refer la parti fizice ma refer la bucatele din sufletul nostru care, dupa mine, nu dispar niciodata ci doar se adauga acolo mult mai multe in plus. Acum, ceea ce incerc eu sa explic aici functioneaza in felul urmator, atunci cand lasam o persoana sa se apropie de noi foarte mult si impartim cu ea si zambete si durere, bine si rau, dragoste si ura acea persoana devine chiar o parte din noi, o parte din inima noastra si desi uneori negam ca a fost acolo suntem constienti ca a fost ceva special intre tine si ea/el. Si in momentul in care s-a apropiat de tine persoana respectiva vrei sa o tii acolo strans, strans si sa nu o lasi sa plece pentru ca stii ca va lipsi o bucatica din tine. Dar nu e asa, pentru ca bucatica aia s-a adaugat acolo si nu o vei mai putea scoate de acolo nici daca iti doresti, si in multe cazuri vrei sa plece, sa numai fie acolo pentru ca bucatia aia iti otraveste inima si simti o durere si ai un sentiment de nesiguranta care te macina usor inauntru si o sa incerci. Dar bucatica aia e acolo pentru totdeauna si intotdeauna vei avea o amintire mai placuta cu ea sau chiar mai multe... Pentru ca asa a si ajuns acolo fiind ceea ce iti doreai, ceea ce iubeai si totul pentru tine in acel moment. Dar cum spunea cineva ne schimbam sau suntem prea incapatanati ca sa realizam in momentul ala ce facem si apoi avem regrete. Si eu ca si alte persoane am avut niste mici parti care s-au adaugat la inima mea si le pretuiesc acolo chiar daca pentru persoanele respective numai insemn asa mult sau considera ca le-am gresit in vreun fel.
Cam atat pentru postarea de azi... Aleg o melodie mai veche pe care nu o mai ascultasem de ceva vreme dar nu stiu ce mi-a venit de am ascultat-o de curand si cred ca o apreciez la fel de mult ca pe vremea cand am descoperito.
That's all for tonight. Cosmi has left the building ?

Recunostinta

Interesant ca desi am avut o zi de tot rahatul pana la ora asta, eu am chef de o postare noua pe blog. Ce face foamea din oameni xD. Oricum, trecand peste vaicarelile mele tipice revenim la postarea de azi. O sa scriu cate ceva de recunostinta, probabil o sa comentez mai mult din afara pentru ca eu nu sunt cea mai recunoscatoare persoana. Asa ca nu ma pot pune pe mine ca model a unei persoane recunoscatoare pentru ca eu imi urasc parintii, nu prea multumesc nimanui, si sunt cea mai nemultumita persoana in general. Incapatanat, consider ca am dreptate mereu si daca nu am dreptate trebuie sa fac in vreun mod astfel incat sa ies tot eu deasupra. Trecand peste lauda de sine care nu miroase a bine pentru ca prostul nu e prost destul pana nu e si fudul nu?
Recunostinta e o...calitate? care nu imi lipseste doar mie ci multor altor persoane. Ma rog, nu pot vorbi in numele nimanui ci doar privesc situatiile prin ochii mei. Ca deobicei atunci cand avem ceva tindem sa nu fim recunoscatori pentru ce am primit si o sa ne plangem de ceea ce avem sau o sa vrem sa avem si mai mult. O sa vrem sa fim stapani pe situatie si sa nu ne bazam pe nimeni. Pentru ca asa cum spunea cineva poti sa faci 1000 de fapte bune si o singura fapta rea iar oamenii isi vor amintit intotdeauna de fapta aia rea pentru care te vor face sa platesti cu varf si indesat si care ti-o vor aminti mereu si va fi mereu ca o pata neagra care va acoperi toate lucrurile bune pe care le-ai facut in timp. Asa ca va veti gandi, de ce sa mai fac fapte bune? Pentru ca asa simti la momentul respectiv si le vei face chiar daca nu vrei si te vei bucura de zambetul persoanei pe care ai ajutat-o si vei avea un fel de implinire in inima ta ca ai ajutat. Dar uneori ne lasam daramati de ceea ce ni se intampla si numai avem timp sa fim recunoscatori si sa ajutam si noi pe cineva la randul nostru. Oricum repet, nu sunt cel mai indreptatit sa vorbesc despre asta pentru ca desi sunt constient de multe lucruri prefer sa le ignor, prefer sa aleg partea negativa, sa ma port ca si cum nimic nu ar conta in afara de mine, sa ma consider eu mai important decat ceilalti.
Din nefericire nu pot incheia postarea asta asa cum as fi vrut eu desi as fi vrut sa mai scriu cateva randuri dar sunt restrans sa termin aici. In incheiere as vrea sa urez la multi ani tuturor Andreelor/Andreilor etc. sarbatoriti astazi. (Am uitat sa zic, am fost ironic aici in legatura cu propria mea prostie xD)
Cam atat pentru azi. Revin cu o alta postare curand.

Bye-bye.

Song for today from Chester.

Insomnia.

Desi in ultimele zile mi-am tot propus sa ma culc devreme nu am reusit sa fac asta desi daca stau sa ma gandesc chiar m-am culcat devreme fata de ora mea de culcare normala. Insa somn "pe care il practic" in ultimele saptamani nu prea e odihnitor deloc. Adica dupa 13 ore de stat treaz mi se face somn iarasi desi in mod normal as fi putut sta pana la 16-17 ore treaz asa cum faceam pe timpul liceului. Asa ca acum cateva zile in timpul unei treziri de a mea pe la 3 dimineata, vazand ca nu adorm mi-am propus sa ies afara pe scari. Si cat eram pe scari eu afara trecandu-mi vreo 100 de alte ganduri prin minte, mi-am amintit si de blog si ma gandeam sa fac o postare dar inspiratia asa cum imi vine, asa de repede si pleaca. So here i am, stucked with no ideas with what to write about.
In schimb, se vede ca a venit toamna. Temperaturile au inceput sa scada, parca e chiar si o liniste asa inainte de zarva inceperii scolilor si liceelor. Cu cei care se duc entuziasmati in primul an de liceu, cu cei

ca mine care se duc fara nici un chef. Insa nu ma plang pentru ca eu ma bucur ca a venit toamna. Pentru ca odata cu venirea toamnei vine si iarna. Iarna, anotimpul meu preferat. Nimic de facut, decat sa zgribulesti frumos in paturica si stai linistit sa te uiti la un film cu persoana iubita sau sa iti petreci mai mult timp cu ea. Si cum sa nu iubesti marea alba si pufoasa care se asterne in jurul tau. Trecand peste asta, si vara are hazul ei ca si restul anotimpurile, toate cu un rost. Cred ca vara asta este si a fost cea mai scurta pentru mine, examene la tot pasul, probleme, griji, stres. In cele din urma am avut parte de o saptamana alaturi de cine imi doream mult sa am parte dar si aia a trecut mult prea repede.
Oricum e un progres. Am inceput sa fac postari mai des pe blog. Wow, deja a inceput sa devina ciudat. Si pun melodie noua. Piti song corean. <3

Cam atat pe ziua de azi.
Cruz, out.

Sleepy.

Am inceput sa imi fac un obicei din a face postari la sfarsit de luna.
A fost o luna incarcata de data asta asa ca nu prea am avut timp sa mai scriu cate ceva pe blog. Oricum nu sunt cel mai activ blogger ci doar imi fac timp sa mai arunc cateva randuri din cand in cand pe aici, de obicei cand ma loveste melancolia sau cand imi amintesc ca nu am facut nici o postare pe luna asta.
De data asta, ca si de multe alte dati, nu am nici o idee despre ce sa scriu. Mai ales ca eu nu sunt genul care sa vina cu o idee de a scrie ceva rapid, trebuie sa ma gandesc din timp ce sa scriu ca sa fac o postare serioasa, dar de data asta scriu doar ca sa fie o postare noua pe aici.
Sunt cam somnoros si trist deci cu atat mai mult nu o sa imi vina vreo idee sa scriu acum. Ce pot spune, sper deosebire de alte bloguri eu nu am poezii de scris sau chestii interesante de povestit, nu ca as avea ceva cu celelalte bloguri, dimpotriva mie chiar imi place persoanele care fac asta, am incercat si eu ceva de genul in postarea trecuta dar cred ca nu e de mine sa fac lucruri de genul, intr-un fel imi place sa pastrez pentru mine lucrurile frumoase, ca o mica comoara ascunsa bine in inima mea. Tin acolo lucrurile frumoase pentru mine, ce mi-a placut, ce am apreciat. Poate sunt egoist dar uneori vreau sa tin pentru mine unele lucruri. Trecand peste asta, ca de aproape fiecare data ma leg de titlul postarii putin. Sunt cam somnoros, cred ca e efectul revenirii mele acasa tinand cont ca am fost plecat o saptamana la iubita mea unde m-am simtit minunat alaturi de ea. Si acum ca m-am intors acasa, parca nu am chef de nimic decat de lenevit si mi se face somn foarte usor. Si se pare ca acasa as dormi incontinuu tocmai pentru ca nu pot face asta cand vreau. Adica atunci cand vreau eu sa dorm ma suna toata lumea, ma trezesc ai mei, se gaseste mereu ceva care sa nu ma lase sa ma odihnesc cand vreau eu si tocmai cand nu vreau sa dorm atunci se nimereste sa intervina ceva.
In fine, chiar as vrea sa scriu mai multe dar nu am nici o idee. Poate revin maine sau nu stiu, in alta zi cu o postare mai serioasa.
Pana atunci, Cruz out.

P.S: Oh, oh, uitasem, pun si eu o melodie <3

First date.

Totul a inceput intr-o dupa-amiaza friguroasa de iarna... Eram putin emotionat, okey mint, eram foarte emotionat, asteptam de ceva vreme sa o cunosc, drumul fusese lung si obositor... In special din cauza lipsei de ocupatie dar nu imi doream nimic altceva decat sa ajung odata.
Nu ma asteptam sa fie punctuala, o cunosc, nu e punctuala deloc, e o dezordonata dar face ca totul sa para bine si stie cum sa ma faca sa nu ma supar daca intarzie. Pana la urma dupa atatea ore... zile... saptamani... ce mai erau cateva minute in plus. Asa ca m-am asezat undeva in gara sperand ca o sa dau de o urma de caldura pana vine ea, imi era frig doar la exterior caci in interiorul meu ardeam de dorinta sa o intalnesc in sfarsit. Mi-a spus ca microbuzul ei intarzie si ca o sa ajunga mai greu, asa ca stateam linistit si doar priveam in jurul meu. Totul era nou, oras nou, oameni noi... Intr-un fel cred ca era putin ciudat, ma gandeam de ce am fost in stare sa fac pentru a o vedea cateva ore... Dar nu aveam de ce sa regret. Privesc ceasul, trecusera cateva minute de cand zisese ca intarzie microbuzul, deveneam nerabdator dar incercam sa ma adun.
La scurt timp, apare si "caleasca de metal" cu micuta mea printesa... Si incepe lumea sa coboare, cu fiecare persoana care cobora parca si ritmul batailor inimii mele crestea cu ei. Stateam in spatele usii si priveam pe geam asteptand sa o vad... Prima oara cand o vedeam fizic, cand ii puteam urmari fiecare gest... Fiecare gura de aer pe care o inspira... Fiecare clipire a ochilor... Si o vad coborand usor, facand pe samariteana si ajutand o batranica cu niste papornite... Nu mi-am putut abtine un zambet cand am vazut-o, mi-au trecut prin minte 1000 de impresii in momentul ala, dar nimic serios, doar reactii de moment... A ramas acolo pentru cateva secunde, uitandu-se in jurul ei, cautandu-ma cu privirea, imi placea sa o urmaresc, vroiam sa ii vad reactia daca ar fi crezut ca nu sunt acolo dar nu am putut. Cred ca dorinta de a o avea aproape de mine in momentul ala a pus stapanire pe mintea mea si am iesit din incaperea pustie a garii si m-am apropiat de ea... Cu pasi mici, rari, am inceput sa ma apropii de ea, eram doar la cativa metrii de ea... M-a zarit si a zambit, primul zambet al ei in carne si oase... Zambetul ala dragut si iubitor care vreau sa il tin mereu pe fata ei... M-am apropiat de ea si m-a luat in brate spunandu-mi "Mi-a fost dor de tine"... A zis-o de parca fusesem impreuna pentru atata timp si cineva sau ceva ne-a despartit pentru mult timp, si odata cu asta "revederea" noastra a fost si mai scurta... I-am raspuns scurt "Si mie de tine" si am strans-o tare in brate, tare ca si cum nu as vrea sa ii dau drumul de acolo, si asa cum imi spune de fiecare data, a fost o imbratisare plina de iubire apoi am privit-o pentru cateva secunde si am sarutat-o... Primul nostru sarut, a fost asa de cald si firav... Eram ca doi copii in frig cu buzele lipite si cu ochii inchisi... A fost ca si cum mi-am pierdut constiinta pentru cateva secunde si nu realizam ce se intampla... A durat doar cateva secunde dar in inima mea au fost ore in sir. M-a luat de mana si mi-a spus sa merg dupa ea, avea mainile inghetate, dar tot am mers cateva sute de metrii de mana asa... Dupa atata timp in care nu dusesem lipsa de conversatie, acum era o liniste incredibila, doar cateva cuvinte schimbate despre cum a fost drumul, daca e departe apartamentul... Cred ca amandoi ne doream ca totul sa fie bine, sa nu dezamagim pe celalalt, si de aici si atmosfera tensionata de la inceput, atmosfera care odata ce am ajuns la ea acasa s-a transformat intr-una relaxata... Totul era asa de linistit, ne purtam de parca nu era prima oara cand ne vedeam, de parca ne cunoastem de cand eram mici copii.
Din cauza asta probabil nici nu am simtit cum trece timpul pe langa noi... Pentru ca asa cum spuneam intr-un post anterior, timpul trece repede cand te simti bine... Si parca atunci ti-ai dori ca el sa stea in loc...
Despartirea a fost... Normala? Nu, nu pot spune asta, a fost... Dureroasa... Da, cred ca asta ar defini cel mai bine, era atat de ciudat sa stam in masina tinandu-ne de mana, stiind ca dupa asta cateva minute or sa fie iarasi intre noi cativa metri si apoi cateva sute de metri care se transforma usor, usor in sute de kilometri... Si ne priveam unul pe celalat in ochi si imi amintesc si acum atat de bine privirea ei din noapte aia... Care imi spunea intr-un fel ca nu vrea sa plec, ca vrea sa raman acolo... Si se straduia atat de mult sa para bine... Dar intotdeauna simt cand nu e asa... Si atunci nu era bine, ca si mine se abtinea sa nu planga... Si asa am ajuns inapoi de unde am plecat... Inapoi in gara pustie.. Coborand din masina... Ea facandu-mi cu mana... Totul se terminase cu un "Pa-pa!"...Cand am fi vrut sa ne zicem atatea... Si ningea, ningea cu fulgi mari, parca era intr-un film cu final trist, zapada sclipea si paream atat de singur dar ea inca era acolo in inima mea asa cum e intotdeauna...

Sinceritate.

Din ciclul "nu ma pot abtine" vine si postarea asta. Ca vad ca numai ma pot abtine din a face numai chestii de cacat... Speram ca dupa toata perioada bacului asta imputit o sa ma relax, o sa fie totul mai bine si mai linistit dar se pare ca niciodata nu e asa si ca totul trebuie sa continue in a fi rau in loc sa se duca spre mai bine macar, nu excelent, nu totul perfect pentru ca nu vreau asta, vreau doar mai bine, pentru ca stiu ca se poate ca am trait clipe mult mai frumoase alaturi de ea, clipele alea dragute in care eram numai zambete si simteam fluturasi in stomac la fiecare sunet pe care il scotea, la fiecare gest pe care ea il facea, la fiecare zambet al ei la glumele mele stupide. Doar atat vroiam, sa fie totul bine, sa ne certam odata la cateva zile, pentru ca asa suntem noi doi, ne certam din orice prostie si cam asta a devenit modul nostru de a ne arata ca ne pasa, nici macar certuri seriose nu sunt ca niciodata nu se ajunge sa numai vorbim, mai mult sunt niste discutii pline de nervi... Doar ca am obosit sa fie asa zilnic...
Revenind on topic....  Am observat in ultima vreme ca am o problema cu sinceritatea... Acum ceva vreme mi-am propus sa mint cat mai putin si se pare ca am reusit doar ca se intampla sa fie si mai rau decat inainte. Pentru ca atunci cand sunt sincer spun o gramada de lucruri care ar trebui sa le tin doar pentru mine si sa nu imi mai dau cu parerea in legatura cu totul. Ar fi cazul sa imi reinsusesc micile minciunele pe care le are toata lumea si pe care le zic atunci cand evita sa spuna ceea ce gandesc. Pentru unii e mai simplu sa minta decat sa spuna adevarul, la mine a devenit exact invers, e mai usor sa zici ce gandesc decat sa inventez o minciuna... Si de multe ori ajung sa ranesc pe cei din jurul meu fara sa vreau si nu pe cei, o singura persoana care e importanta pentru mine. Poate, ba nu, sigur e cea mai importanta persoana din viata mea. Si nu o fac pentru ca vreau sa o ranesc dimpotriva asta incerc sa evit mereu insa tot acolo se ajunge oricat m-as stradui. Pentru ca am gura sparta si nu vreau sa mint si ajung sa spun ceea ce spun. Si uneori ma consum mult pe chestia asta, mai mult decat las sa se vada pentru ca de obicei las nervii sa o ia inainte si sa acopere tot ceea ce e de fapt in sufletul meu, tot ceea ce eu simt in momentul ala.
LE: Numai am nimic de adaugat aici... Cred ca am spus tot ce aveam de spus...

Cruz, out.

Varsta.

A trecut ceva vreme de cand nu am mai facut o postare asa ca m-am gandit ca azi ar fi un moment bun.
De fapt nu aveam altceva mai bun de facut la ora asta decat sa ma apuc sa postez pe blog mai ales ca aveam in cap de mult timp o postare si tot amanam sa o fac pentru ca... De fapt imi era lene sa scriu. Mai ales ca ma apucasem de postarea asta mai devreme si dupa o eroare a blogului sau ce Dumnezeului o fi fost aia si mi-a sters jumatate din postarea anterioara asa ca iar m-am apucat acum de ea.
Trecand peste balmajelile inutile si plangerile mele la adresa... cuiva, nu stiu nici eu cui, sa revenim la postarea asta.
Asadar titlul de data asta e varsta. Si ma gandeam la nimic altceva decat la diferenta de varsta si gandire dintre noi si oamenii "mai batrani" din jurul nostru. Adica eu unul cred ca nu exista persoana "tanara" care sa nu fi primit vreodata o privire din aia suspicioasa si plina de ura din partea unui mos/baba pe langa care a trecut sau a stat. Si pe mine unul cel putin ma fac sa ma simt prost uneori, cum se uita ei asa indignati la mine de parca cine stie ce crima am facut ca am parul mai lung sau am vreun tricou mai ciudat sau am blugii rupti pe  aici pe colo. Pentru ei e o ciudatenie ca tu faci aia, ca tu vorbesti asa, ca tu te imbraci asa desi pentru tine e un lucru normal, oare ei nu au fost la fel cand erau mai tineri? Cand ieseau "la disco" si se imbracau cu haine care acum si noua ni s-ar parea ciudate daca i-am vedea pe ei in ele. Asa cum si mie mi se par ciudati cei mai mici decat mine cu cativa ani. Adica mi se pare ca fata de 90% din ei cel putin am o mentalitate total diferita. Si eu unul nu ii judec dupa haine sau dupa ce muzica asculta sau ce alte clasificari mai au ei acum. Eu prefer sa ii judec dupa modul cum se comporta, dupa modul cum vorbesc. Am vazut persoane cu multe carti citite si o cultura intr-adevar mai dezvoltata decat a mea dar care pur si simplu nu vor sa socializeze, prefera sa fie cu nasul pe sus, sa traiasca acolo in lumea lor.
E ciudat cum evoluam si deja avem alte standarde diferite de persoanele din jurul nostru. Dar vorba aia cine se aseamana se aduna deci oricum o sa gasim pe cineva care o sa semene cu noi, nu in totalitate pentru ca asta e imposibil dar o parte acolo, partea mai importanta pentru fiecare dintre noi.

Cam atat pe ziua de azi. Sa speram ca o sa revin cu o postare in curand.
Pana atunci, Cruz is out.

Can't get any sleep.

Tinand cont de faptul ca nu ma simt prea bine si eu ma gasesc intotdeauna in astfel de momente proaste sa fac postari pe blog, iata-ma si acum. Sa ma scuzati (sau nu) daca fac multe greseli gramaticale dar nu sunt in cea mai buna forma a mea...
E cam 1:30 si acum ma apuc de postarea asta deoarece stiu ca daca ma pun in pat nu o sa adorm deoarece nu ma simt prea bine. O sa va intrebati de ce dracu' nu se simte asta bine ? Pai al dracu' daca mai stiu si eu... Pur si simplu mai multe stari de suparare, de nervi... M-au adus in starea asta... Asta e, iar dorm cateva ore toata noaptea si maine nu am nimic, am mai trecut prin d-astea... Am mai trecut prin multe pentru multi, pentru mine, dar niciodata nu a iesit ce trebuie. Asa ca oricum as da-o tot ca la inceput iese. Adica prost pentru mine, bine pentru altii. Revenind la viata mea banala, tocmai mi-am petrecut 30 de minute sub dus... Am crezut ca imi va face bine dar tot ca dracu' imi e... Nu inteleg o chestie, ce are toata lumea cu mine ? Adica e chiar asa greu ca unii sa ma lase in pace pentru ca eu nu ii deranjez pe ei si ca ceilalti, care sunt importanti pentru mine sa ma asculte si sa ma inteleaga  si pe mine uneori? Da stiu ce o sa va ziceti, ca ma intelegeti cu totii. Nu e asa deloc, sunt niste egoisti cu totii, vedeti numai ce vreti la mine, numai ce aveti nevoie de la mine, nu va obositi sa cautati in cartea aia veche si prafuita a sufletului meu ca sa vedeti ce e acolo. Nu va ganditi ca poate nu am dreptate mereu si ca ar trebui sa imi deschideti voi ochii la unele lucruri pe care ar trebui sa le vad numai ca eu sunt prea ignorant ca sa le vad. Pentru ca nu toti sunt ignoranti, de exemplu eu sunt un ignorant idiot, incerc sa vad, incerc sa ajut dar ignor cum ar trebui sa ajut, vad doar calea pe care o consider eu dreapta si incerc sa aduc persoana respectiva pe acea cale, diferand de la o persoana la alta. Macar nu sunt egoist, incerc sa nu ma gandesc numai la mine, incerc sa fiu mereu bun cu ceilalti, chiar daca am momentele mele de naivitate stupida sau chiar si momentele de egoism. Nu sunt un egoist convins, incerc sa fac mereu ceea ce spun, ceea ce promit celor din jur. Desi incalc promisiunile uneori si am incalcat destul de-a lungul timpului, nu regret, pentru ca stiu ca am incercat si de multe ori am reusit sa le pastrez promisiunile alea, indiferent de ce pret a trebuit sa platesc.
Dar si asa... Am ajuns sa duc o lupta continua cu mine insumi in ultima vreme... Numai ma inteleg nici eu de multe ori, ce decizii iau, ce am vrut sa rezolv cu unele lucruri pe care le fac sau le spun. Am fost impulsiv dintotdeauna dar in ultima vreme parca ma lupt sa mai simt ceva... As vrea sa imi dispara toate sentimentele deoarece numai stiu cum sa le folosesc...Vreau sa le strang pe toate si sa le arunc acolo undeva in inima... Bine ascunse, sa numai stiu unde sunt ca sa numai pot avea sentimentele alea... Dar unele au disparut... Parca mi le-a luat cineva si mi le-a distrus... Numai sunt acolo, oricat as vrea sa le caut... E ca un gol in inima mea care probabil cu timpul o sa se mareasca pe masura ce vor mai disparea si alte sentimente...

Dor...

Ma chinui de ceva vreme sa fac o postare si nu reusesc deloc sa o termin. Insa imi dau seama ca a trecut foarte mult timp de cand nu am mai scris nimic si poate e timpul sa imi adun gandurile si sa mai tastez cate baliverne de ale mele pe aici.

Se apropie sfarsitul de an, de clasa a 12-a, sfarsitul de liceu pentru mine. Au fost 4 ani in care m-am schimbat... Si imi pot da seama de unul singur de asta desi toti cei din jur mi-o spun. Nu e necesar, o stiu si eu, am evoluat sau poate nu am evoluat. Eu unul ma gasesc multumit de cum sunt acum, poate mai calm, vad lucrurile mai in perspectiva. Chestia e ca odata cu maturizarea asta, am devenit mai serios, mai depresiv si ma deranjeaza. Adica sunt lucruri care ma deprima prea usor, pun prea mult suflet in anumite lucruri. In lucruri mici care mie mi se par importante si care unora persoane din viata mea li se pare niste prostii. Uneori imi e dor de "mine", cel caruia nu ii pasa de ce se intampla cu nimeni din jurul lui, cel caruia puteai sa ii zici orice si nu punea la suflet.

Trecand peste, imi e dor de micul eu si prostut. Care se ducea la liceu speriat si care s-a transformat intr-o haimana care s-a chinuit sa termine liceul, care desi a vrut sa faca totul sa ii fie usor a facut doar sa ii fie mai greu, care desi a fost dispus sa sacrifice multe lucruri pentru cei din jur in cele din urma nimeni nu i-a fost recunoscator. Doar iluzii si promisuni de la toata lumea. De dezamagiri sunt satul deja dar nu ma pot opri din a ma face sa pierd. Parca ceva ma impinge de la spate sa fac si mai multe greseli si prostii.  Am observat ca desi mi se pare ca eu sunt cel care e dezamagit de cei din jur si eu sunt unul din cei care dezamageste, pe toata lumea. Incepand de la parinti si incheind cu... Mai bine nu scriu ce vreau sa scriu, mai bine tin unele lucruri pentru mine. Ca observ ca atunci cand sufar eu am prostul obicei sa ii fac si pe ceilalti sa sufere.

O sa imi fie dor de anii de liceu... Cel putin de o parte din ei, m-au facut sa invat unele lucruri, sa deschid ochii, sa vad lumea din jurul meu altfel. Chiar daca nu am fost cel mai bun elev de la mine din clasa, nici cel mai petrecaret, nici macar cel mai aratos. Nu a fost nevoie de niciuna din astea ca sa invat unele lucruri, cum se spune, sa imi fac o experienta de viata care o sa se imbogateasca in masura ce o sa cresc in varsta.

Postarea asta a fost inceputa acum o saptamana daca nu imi amintesc eu gresit insa am avut unele motive sa ezitez sa o postez. Am scris anumite lucruri pe care le-am simtit in clipele respective si nu doresc sa o modific cu nimic. Se face tarziu si eu am promis ca o sa ma odihnesc in noaptea asta.

Pana data viitoare... Cruz.

Repetitie: Obosit.

Am inceput sa numai am idei deloc despre ce as putea scrie desi am chef sa scriu. O sa ajung sa ma repet la nesfarsit in ceea ce spun cred.

Imi e prea somn acum ca sa mai gandesc ceva logic, prea putin chef de a face ceva desi a fost o zi buna, placuta, nu m-am plictisit, am avut ocupatie. Am ras cu prietenii, a fost ziua lui George (un prieten bun de al meu) asa ca ne-am plimbat, el a facut si niste poze cu ceilalti colegi, lucru pe care l-am evitat deoarece nu ma simt "in forma" pentru a face poze. De fapt nu ma simt in forma sa fac nimic, am inceput sa fiu un zombie umblator. Ma trezesc, nu mananc dimineata niciodata in timpul liceului, ma duc la liceu (stau cateva ore, in functie de ce ore sau dispozitie am eu in ziua respectiva), ma intorc la camin, mananc, imi petrec cateva ore in fata pc-ului si ma bag la somn. Mai socializez pe ici pe colo in timpul zilei, insa nimic interesant. Numai prostii inutile.

Numai scriu nimic acum ca ma doare capul si nu ma pot concentra. Raman doar randurile astea fara legatura, fara nici o noima.

Aaa, ar trebui sa scriu un citat sau ceva dar nu cred ca imi vine nimic in cap. Decat melodia aia stupida de am auzit-o azi de dimineata la radio in drum spre scoala. Aaa, ceva de genul :
"When love hurts/ It won't work/ Babe we need some time alone/ We need to let it breathe"

Cruz in bed and gone to sleep.

Rescurrection.

Dupa cum se poate observa m-am hotarat sa postez iar pe blog. Nu in lipsa de ocupatie ci probabil pentru ca a inceput sa imi devina o obisnuita sa scriu pe aici, sa imi arunc gandurile printre randurile scrise la tastatura zgomotoasa din cauza multor lovituri incasate de-a lungul vremii dar care inca supravietuieste cu chiu cu vai.
Oricum, nu asta era ideea... Ideea era ca vroiam sa scriu ceva pe aici. Si vroiam sa scriu de o saptamana cred insa m-am tot razgandit, am tot dat inapoi cu ce scriam pentru ca nu imi placea ce iesea din capul meu... Si asa au zburat zilele, mai ales tinand cont ca am avut o saptamana oribila... O saptamana care vroiam sa se termine, sa scap odata de zilele alea si parca nu se mai terminau, dar acum daca stau sa ma gandesc la saptamana care a trecut, parca a trecut prea repede. Nici macar nu imi amintesc mare lucru din ce am facut in zilele trecute. Doar ca a fost rau... Si speram ca odata ce trece o sa fie mai bine, dar nu a fost asa. Se pare ca m-am inselat si ca nu o sa fie mai bine, ca poate o sa fie la fel de rau ca si pana acum daca nu chiar si mai rau. M-am saturat de multe, de mine in primul rand... Astept sa mor. Utilitatea mea si asa e egala cu -1 deci mare pierdere ma indoiesc ca ar fi. Cateva regrete, lacrimi varsate si apoi voi incheia ca si toti ceilalti doar o piatra intr-un cimitir pe care se pune praful si o mananca ploile si vantul... Uitat de lume, uitat de toti. Mai bine uitat decat stiut de toti si stiut pentru nimic bun. Viata pare atat de importanta de multe ori insa parca cu cat trece timpul ajungi sa nu iti mai pese. Totul merge de la rau la si mai rau. Si deja am fiori cand ma gandesc la examenul care vin in vara asta... E un pas in viata si nu mi-l permit sa il ratez... Dar nu e vorba de ce imi permit si nu imi permit aici... E vorba ca in cele din urma poate e un pas pe care o sa il ratez... Pentru ca lucrurile bune au inceput sa fuga usor usor de mine. Si poate ca am obosit sa ma lupt sa le fac sa vina la mine. Pot sa se duca toate... Toti... Unde vor... Sa faca ce vor... Sick of them... Sick of me.
Trecand peste toate astea, si referindu-ma la titlul meu, inseamna "a invia". Asta imi doresc si eu... Sa o pot lua de la capat. Dar e prea tarziu acum, e prea tarziu sa mai pot schimba multe lucruri. Trebuie sa merg pe calea asta nenorocita care nu duce nicaieri. Si nici nu va duce...
 Oh tu dulce autodistrugere. Parca astea erau versurile din melodia celor de la Parazitii. Cam asta am facut si eu de-a lungul timpului. M-am autodistrus si o sa o fac incontinuare, pana nu o sa mai am ce distruge din mine. Pana ma calc atat de rau in picioare incat nu o sa mai ma pot ridica.
As mai scrie mult... S-au strans multe in mine saptamana asta... Vineri... Oh tu draga mea vineri, ziua a saptamanii in care m-am nascut... Vinerea asta cate am gandit... Din cate decizii m-am razgandit... Am obosit... Ma duc in pat, ma odihnesc, maine o iau de la capat, de fapt azi. In cateva ore, incepe din nou lupta cu morile de vant...
In loc de citat, pun o melodie de am ascultat-o acum cateva zile si mi-au placut mult versurile:

Vacanta.

Dupa spune si titlul, blog-ul intra in vacanta.

Pe perioada nelimitata de timp. Deci nu promit ca voi mai scrie.... Vreodata. Dar va ramane aici la loc de veci sa putrezeasca in pace.
Acesta e ultimul post (poate). Desi e posibil sa mai postez vreodata. Depinde de toane.

Cruz, out. Maybe forever.

Telegrama.

Am pus titlul asa pentru ca presimt ca va fi o postare scurta.
Zilele astea imi amintesc ca am avut tot felul de idei despre urmatoarea postare, dar ideile vin si se duc la fel ca si zilele. Desi imi amintesc acum cateva din ele, parca nu am dispozitia necesara sa scriu despre vreuna. Asa ca prefer sa scriu despre... nimic.
Imi e foame, desi am mancat ca un disperat pana acum si sandwich-uri si portocale si chipsuri si seminte. Pur si simplu imi e foame, dar o sa ma bag in pat si o sa dorm si o sa imi treaca.
Imi place vremea totusi, e "primavara" si e un frig de iti ingheata fundul de tot. Si raceala asta vad ca nu ma lasa deloc, ba mai mult se agraveaza si ma cam enerveaza. Am inceput sa ma imbolnavesc prea usor, cel putin cu raceala. Cand eram mai mic nu ma imbolnaveam deloc, sau chiar daca o faceam nu ii dadeam atentie. Eram mai fara griji, fara probleme. Tot ce imi pasa era sa ma distrez. Sa alerg si sa imi petrec timpul cu prietenii mei de care nu credeam ca ma voi desparti vreodata. Nu aveam grija scolii, grija examenelor, nu aveam nici o grija. Eram doar eu, nu conta ce e in afara "lumii mele". Nu ma influenta cu nimic, nu imi pasa de ei, nu aveam nici un motiv pentru care as fi facut-o. Acum totul s-a schimbat, mereu cu grija zilei de maine, mereu cu probleme, abia mai prind si eu cate o zi in care pot sta total relaxat, sa nu imi pese de ce o sa se intample. Traieste clipa se spune... Daca ar fi atat de usor si de facut. Multa lume ar fi fericita, dar stim ca nu e asa. Cand esti mic vrei sa cresti, iar cand esti mare, vrei sa te intorci la vremurile fara griji ale copilariei. Stii ca nu se vor intoarce, d-aia mor eu pe copiii care nu vor sa isi traiasca copilaria. Pana la 11-12 ani acolo macar, fii copil, bucura-te pentru orice nimic, traieste fara griji ca o sa ai destule cand cresti. Dar "astia" din ziua de azi numai stiu ce e aia copilarie, cu picioare julite, cu fata-ascunselea, cu jucat fotbal pana numai vedeam mingea din cauza intunericului, cu plecat de acasa cu orele fara ca ai tai sa stie de tine dar tu sa umblii teleu pe la vreun prieten sau plecat pe la padure. Cel putin asa eram eu. Dar acum totul s-a schimbat. Acum avem telefoane "smechere", avem calculatoare, ce ne mai trebuie noua distractie in aer liber. Nu zic ca acum si eu stau toata ziua in casa, dar macar am avut si eu perioada mea de "copilarie".
Anyway, that's all for tonight.
Take care of you.
Cruz, out.

Liniste.

Normal, la ora asta ar trebui sa dorm dar parca acum mi-a disparut somnul de tot.
Mai devreme abia imi mai tineam ochii deschisi dar am fost si mi-am facut un dus si parca acum ma simt ceva mai bine. E asa o liniste pe aici... De obicei acasa cand e liniste nu mi se pare asa ciudat, adica cel putin acolo e liniste tot timpul, e atat de monoton incat e plictisitor. Ma rog, cel putin pentru mine care numai gasesc nimic bun de facut acolo dar orice as face abia astept sa ajung acasa... Dar la camin mi se pare chiar aiurea sa fie liniste, sunt obisnuit cu galagia de aici, cu Iulian jucand Metin2 toata ziua, cu manelele baietilor de la spalatorie, care se aud pana aici la etajul 3, cu sirenele masinilor de politie care pleaca de aici din dispeceratul de langa mine. Dar acum nimic, am stat si m-am uitat lung pe geam cateva minute, fac asta destul de des si nimic... Decat cate un caine care trecea strada, masinile disparusera... O liniste atat de totala si urata, parca totul se oprise pentru cateva secunde. Nu stiu de ce am zis ca o liniste urata... Mie imi place linistea, de fapt imi place cand nu ma deranjeaza nimeni uneori. M-am obisnuit sa fiu singur de ceva timp, ca atunci cand am nevoie de cineva sa nu fie acolo unde am nevoie de el... Sunt greu de inteles si d-aia nici nu cer cuiva sa ma inteleaga, atata timp cat eu nu ma pot intelege nu vad cum ar putea alte persoane. Dar imi place linistea, ma calmeaza dar uneori ma sperie... Atunci cand ma simt rau, si parca totul cade in jurul meu, atunci ma speria linistea, pentru ca linistea e un semn de singurate si atunci cand ma simt rau sunt singur si ma sperie ca nu as vrea sa fiu singur... As vrea sa fie cineva langa mine si sa ma alinte, sa imi spuna cuvinte dulci, sa aibe grija de mine... Sunt un rasfatat, desi reprosez asta des persoanelor din jurul meu si eu sunt la fel, sunt un rasfatat. Doar ca incerc sa o ascund de multe ori, prefer sa ii rasfat pe ceilalti, sa fiu de ajutor cum pot. Doar ca facand pe durul de multe ori ajung sa numai am parte de nimic pentru ca toti spun "Lasa, o sa fie okey". Deci din toata afacerea asta nu raman cu nimic.
Si asa zilele astea m-am simtit destul de aiurea, ori sunt racit, ori nici eu numai stiu ce am. Sper doar sa fie ceva de sezon, cu schimbarea de temperatura si din astea.
Oricum, ar trebui sa inchei aici pentru noaptea asta caci maine ma duc la scoala.

Oh, era sa uit de citat. Asta e de la prietenul meu George cu referire la un coleg de-al nostru:
"Am incercat sa pun o fata sa se dea la el, a zis ca nu e genul lui. Baietii, nu cred ca ii plac ca doar nu s-a dat la noi 2 pana acum. Au mai ramas doar cainii, cred ca e zoolfil sau ceva"

Cruz, Out.

Timp.

In ultima vreme, am inceput sa fac o obsesie pentru timp.
Totul a inceput acum cateva zile cand mi-am dat seama ca eu de o luna de zile tot trec in caietele de la scoala, data de 2010. Deci nici nu mi-am dat seama ca tot trec asta, era asa un fel de reflex. Nici nu inteleg de ce faceam asta. In schimb, sunt obsedat de ceas. Deci tot timpul ma uit la ceas, sa vad eu cat e ceasul.
Cand sunt la liceu, ma uit din 5 in 5 minute. Cred ca mi-a fost confiscat telefonul de 10 ori anul asta, pentru ca tot timpul stau si ma uit la el, ma rog din cand in cand scriu mesaje si d-aia, dar daca orele nu ma intereseaza pana la urma trebuie sa imi fac si eu o ocupatie.
Si mai ales de vreo 3 saptamani incoace, am inceput sa numar zilele, orele, minutele, pana cand o sa ma vad cu o  persoana pe care o iubesc mult. Si care am bucuria sa fie iubita mea. Si parca cu cat astepti mai mult un moment cu atat vine mai greu. Si te agiti acolo, te zbati aiurea, ca totul e inutil. Nu poti face timpul sa treaca mai repede... Si cand ajungi in clipa aia, clipa aia pe care o asteptai de mult, iti doresti sa nu se mai termine, vrei ca fiecare secunda sa fie o zi, ca sa iti petreci cat mai mult timp cu persoana pe care ai asteptat-o atat de mult si acum poti sa te bucuri de ea...
Nu-i asa ca ar fi frumos sa putem controla timpul ? Cred ca nu e vreo persoana care nu s-a gandit la asta in viata ei. Cum ar fi daca ai putea da timpul inapoi sa indrepti o greseala, sau inainte sa scapi de unele probleme. Sa poti opri timpul in loc si sa faci ce vrei cu lumea din jurul tau.
Insa, uneori parca nimic nu e cum vrem noi. Si nu toate dorintele si visele pot deveni realitate. Insa daca am putea opri timpul in loc, totul ar deveni atat de previzibil, am putea face ce vrea, am putea rezolva totul in favoarea noastra, ar disparea liberul arbitru, ai lua decizii pentru oricine vrei tu, pentru ca ai putea influenta pe oricine.
Asa ca ramanem cu dorintele... Si poate cu timpul, dorintele noastra vor deveni realitate.

Until next time.

Noaptea.

Noapte si intuneric in camera doar lumina monitorului care ma tine in viata sa nu adorm. Colegii mei draci, pardon dragi de camera de camin dorm deci totul e ca si acasa.
Stau de unul singur, intr-o liniste stupida, doar cate o potaie care se mai aude latrand pe afara ca ii chioraie matele din cauza mirosului care ii vine de la Fast-Food. Cola s-a terminat, inca o sticla goala aruncata prin camera, o gramada de coji de seminte imprastiate pe birou, si lumina monitorului care imi bate in ochi si mai rau si care ma adoarme in loc sa ma tina treaz.
Oricum mie tot de camera mea imi e dor, care e pe jumatate facuta praf si cealalta jumatate e dezordonata, haine aruncate peste tot, sticle de Cola si de Pepsi pe sub pat, pungi de chipsuri si de napolitane pe birou si pe noptiera, un adevarat paradis. Oricum trebuie sa fac curat in curand, ca astept un oaspete special si mama mi-a facut capul calendar cu o gramada de chestii printre care si faptul ca trebuie sa imi fac ordine in cocina. Lucru care nu m-a bucurat prea tare, pentru ca eu imi gasesc usor lucrurile in toata dezordinea aia... Si daca o sa le asez sigur nu o sa mai dau de nimic.
Oricum azi a fost 8 martie, trebuie sa recunosc ca nu prea ma agit prea tare in zilele astea de pe 1 pana pe 8 martie. Saptamana femeii cum se mai zice. Adica ii faceam mamei cadouri cand eram mic, si imi placea sa fiu asa mai dragut dar cred ca cu cat am inceput sa cresc am devenit mai indiferent fata de ai mei, mai ales ca m-au dezamagit de fiecare data cu fel de fel de promisiuni si lucruri pe care le fac.
Oricum nu asta vroiam sa zic, ci o alta chestie, cand veneam azi pe strada de la liceu, vorbea un tip la telefon in fata mea si cum eu am "bunul" obicei de a asculta ce vorbeste lumea din jurul meu, l-am auzit spunand urmatoarea chestie: "Auzi ma, stii de ce femeile si-au ales ziua de 8 ca ziua femeii ? Pentru ca 8 e singura cifra cu doua gauri." Deci abia m-am abtinut sa nu izbucnesc in ras dar mi-a ramas intiparita in minte deci am vrut sa o impartasesc si aici.
Ah,  bagami-as, ce m-am lovit xD.
Nota: Nu va jucati cu scaunule. xD

Cam atat.
Catch you later.

Fara Titlu.

Cum nu am idee despre ce o sa scriu, incep o postare fara titlu.
O sa fie atat de aleatorie incat o sa tot adaug niste propozitii fara legatura si ca de obicei debitarii de ale creierului meu infantil si idiot. Sau doar eu sunt idiot si nu si creierul meu ? Ma rog nu conteaza in ce ordine o luam tot idiot raman.
Ma uitam si eu la niste secvente din "Rromanii au prostie" pardon "Romanii n-au talent". Ma surprinde cati cretini se pot duce la emisiunea aia. Deci pur si simplu acolo nu isi arata prea multa lume "talentul" ci se duc sa se faca de ras. E o emisiune de bufoni, cu bufoni, pentru bufoni. Ma rog s-au mai gasit si cativa oameni care se mai pricep la ceva, la dans, tipi "fara coaie" care incep sa cante acolo ca la opera, etc. Ma rog, eu sunt foarte anti-emisuni de genul asta, d-aia nici nu suportam "Dansez pentru bani", adica care era ideea unei emisiuni in care aia se zbenguiau pe acolo ca sa castige "marele premiu" dar de fapt oricum le dadeau bani sa isi rezolve problemele cand erau "eliminati" si in care castigau exact aia care nu te asteptai dar de fapt te asteptai. Asa, si ca si la "Ma impusc pentru tine" unde aveau un juriu care era total paralel cu dansul cu exceptia lui Mihai Peste, acelasi Mihai Peste care e si la "Romanii sunt cretini", dar macar la cea de-a 2-a emisiune o avem si pe Andra care nu e atat de frustrata ca Pestele ala si pe domnul Andi Moisescu daca nu ma insel, cu care nu am nimic doar ca nu prea inteleg care e rolul lui in aceasta emisiune.
Random.
Am nevoie de o pauza... O zi... Ba nu, mint, mai multe zile in care sa mor... Sa uit de tot, sa fie o liniste totala in jurul meu... Doar eu si atat, fara ganduri, fara prostiile mele, fara indoieli, fara totul... Sa fiu doar un copac in mijlocul unei paduri, dar genul ala de copac banal la care nici nu te uiti intr-o padure ci doar treci pe langa el fara sa iti fi dat seama ca era acolo decat daca nu cumva te loveai de el. Cred ca pana la urma si asta am fost in viata mea, tipul nepotrivit in locul nepotrivit.
Dar asta e, citez pe cine mama dracu' o fi spus-o "Viata merge inainte". Ar fi mai frumos daca ar putea merge si inapoi ca sa poti indrepta toate cacaturile pe care le faci...

Si ca sa inchei odata cu citatul ala care mi-a ramas in cap, fiind fara chef, imi amintesc de citatul unei tipe salvat pe aici prin notepad.
Deci citez:
"Unii îngeri au aripi, dar nu au dreptul să zboare, alţi îngeri nu au aripi şi au dreptul să zboare, însă cei mai trişti îngeri au o singură aripă, iar în locul celei de-a doua a început să sângereze sufletul."

Atat pentru azi.
Bye.

Bored...

Imi e somn, sunt plictisit, nu am nici un chef de ziua de maine, imi e frig, numai mi-a fost de mult frig, dar acum imi e frig rau, nu stiu de ce. Am chef sa scriu si iar nu stiu ce, ah, stai ca mi-am amintit ca aveam un post de terminat.
Deci era ceva cu ... toanele mele bune si rele. Toanele mele care influenteaza lumea din jurul meu, am observat ca uneori ma port asa de aiurea incat apoi regret, regret ca fac sau spun tot felul de rahaturi care supara pe cineva, nu neaparat o persoana importanta din viata mea, si alte persoane, chiar daca sunt un nesuferit de cele mai multe ori e probabil o consecinta a faptului ca si ceilalti se poarta urat cu mine. Poate inconstient dar reusesc sa ma enerveze, de fapt uneori mi se pare ca toata lumea incearca sa ma enerveze, dar nu imi fac griji, atunci cand totul merge prost, se poate si mai rau.

Asa, si am eu o chestie pe Yahoo!Messenger, cand vorbesc cu o cineva si pune ->
Deci il urasc. Pur si simplu de fiecare daca cand o persoana pune emoticonul ala mie cel putin mi se pare ca ma ia peste picior si urasc persoanele care se cred superioare, adica, poate sunt nu zice nimeni, dar uneori cam exagereaza si pe mine ma enerveaza. Dar desigur mai e si clasa cealalta de persoane care se cred superioare desi sunt niste imbecili. Adica sunt atat de imbecili incat oricat ai incerca tu sa le demonstrezi ca sunt fara speranta, ei tot pe a lor au sa o tina.
Adica emoticonul ala pur si simplu imi provoaca scarba, e cam o prostie sa ma enerveze un emoticon, dar asa sunt eu cam tampit si ma enerveaza orice lucru de nimic pentru altii. Dar asta inseamna ca sunt un ciudat nu? Deci daca sunt ciudat inseamna ca sunt diferit de restul idiotilor, adica nu sunt orice fel de IDIOT, sunt un idiot special. Eee, parca suna altfel cand sunt special, ma simt mai mandru de mine. Oricum, oricat de idiot as incerca sa fiu parca nu pot sa ii bat pe unii din generatiile astea mai mici ca varsta decat mine, adica prostia lor e atat de accentuata incat uneori incep sa ma indoiesc de faptul ca ei mai au o sansa de scapare. Oricum eu am o problema cu lumea in general, adica uneori cred ca imi pasa prea mult de altii si prea putin de mine.

In fine, cam atat pentru azi, ajunge cu comentariile.

Ah, da, era sa uit, de acum incolo o sa pun cate un "citat" zis de o persoana cunoscuta de mine, adica vreo tampenie/chestie amuzanta/chestie banala pe care a spus-o si m-a facut sa o retin mai mult timp, in caz ca nu imi amintesc nimic in clipa in care fac post-ul o sa pun pur si simplu vreo tampenie care am auzit-o recent. Ca de exemplu ce o sa pun acum, deci erau doua pitipoance pe strada si am auzit o parte din discutia dintre ele doua (Nu, nu trageam cu urechea, nu imi pasa ce spuneau), anyway, citatul :
"Deci fata, m-am trezit de dimineata, ma uitam in oglinda si am zis ce pula meaaaa ?"
Da, asta as fi zis si eu daca eram in locul ei, la ce fata de spate avea... E de inteles.

Anyway, that's all folks.
See ya'.

Valentine's Day...

Fac post-ul asta din simplul motiv ca nu pot fi alaturi de persoana pe care o iubesc si nu pot face nimic altceva decat sa scriu, stie si ea cat de mult mi-as dori sa fiu cu ea in fiecare clipa a zilei dar asta e, trebuie sa rabdam in tacere pana cand ne vedem.

Promit sa compensez pentru fiecare zi in care nu ne-am vazut. Imi cer iertare pentru fiecare data in care te-am suparat... pentru toate clipele in care nu ti-am fost alaturi, pentru tot ce as vrea sa iti spun uneori si nu pot. Nu iti pot spune cat de mult insemni pentru mine acum si cat de mult imi doresc sa te tin langa mine cat mai mult timp.
Imi pare rau ca nu pot scrie mai mult de atat dar doar atat pot exprima in cuvinte. Si desi suna atat de banal, atat de simplu, atat de plictisitor, inchei cu un simplu :

Te iubesc !

P.S : O zi cat mai fericita tuturor. Asta a fost un post special deci nu trebuie sa ii dati atentie.
Ah, si o prajitura sa va indulciti.

All good things come to an end...

Titlul e furat dintr-o melodie, si stiu ca nu e original, dar al dracului daca imi pasa. Imi place melodia si imi place ideea asa ca am chef sa scriu de ea.
All good things come to an end sau, in romana, toate lucrurile bune se termina (traducere proprie, nu imi pasa daca se traduce altfel). Cred ca e cea mai adevarata si realista propozitie, fraza, fragment, cum vreti sa o numiti, pentru ca toate lucrurile bune nu dureaza mult, nu sunt niciodata de ajuns, niciodata atat cat ai vrea tu sa fie, atunci cand ajungi sa ai ceea ce iti doresti parca toata lumea se invarte in jurul tau, nici nu iti poti dori mai mult decat ceea ce ai in clipa aia dar totul se naruie rapid si ramai cu...nimic, sau poate chiar ramai mai rau decat erai la inceput, de fapt ramai cu amintiri, amintiri care dor, care te inveselesc si te intristeaza in acelasi timp, amintiri de care poate vrei sa scapi dar nu poti si atunci cand crezi ca ai scapat de ele revin in cele mai stupide momente, atunci cand te astepti mai putin, cand faci o activitate total paralela cu momentul ala si te intristeaza iarasi...
Momentele alea memorabile si frumoase, cele care te inveselesc, hai sa zicem si de astea cateva cuvinte, cele care cand iti amintesti de ele iti aduc un zambet pe fata, care le pastrezi mereu in sufletul tau la loc de taina, acolo unde nimeni nu le poate atinge niciodata si le scoti de acolo atunci cand esti trist ca sa te inveseleasca, dar parca si amintirile fericite te dor uneori, parca totul doare uneori si oricat ai incerca sa fii vesel si sa le arati celor din jur ca esti "okey", ca totul e in regula, in adancul sufletului tau stii ca nu e asa. Deci si momentele vesele sunt triste... Totul e trist uneori in amintiri...Amintiri care dor...
Si toata chestia asta cu tristete si durere imi aminteste de o replica interesanta dintr-un film, era ceva de genul "Iadul ni-l construim noi de-a lungul vietii prin fiecare suferinta pe care o provocam". Mi-a placut foarte mult chestia asta, adica iti da de gandit cam cum totul o sa se intoarca impotriva ta, si o sa te doara la fel de tare ca pe cei carora le-ai provocat si tu durere, Si cred ca cel mai dureros e atunci cand suferi din iubire, cand iubesti si doare, iubirea ar trebui sa fie ceva mirific, sa fie ceva unic, un sentiment mai puternic decat oricare altul, o atasare mai mare, atunci cand esti copil iubesti lucruri simple, lucruri care te fac fericit, apoi cresti si te indragostesti, odata, poate de mai multe ori, dar e acea data, o singura data in care iubesti mai mult decat ai iubit pana acum, si in loc sa te bucuri de dragostea asta, te ingrijorezi aiurea. Nu te bucuri ci incerci sa faci totul perfect, dar oare poate fi mai perfect decat e deja ? Eh, in fine, sunt lucruri care ma depasesc si pe mine, dragostea ma depaseste uneori si e mai bine decat sa o simt decat sa o gandesc sau sa o explic, e mai bine sa ma bucur de fiecare clipa in care o am inainte sa fie totul doar o amintire.
Wow, daca stau sa recitesc parca scriu predici religioase, am inceput sa ma sperii. Deci mai bine stau cuminte, subiectele astea profunde sunt frumoase, daca nu intri prea mult in ele, poate e mai bine sa tratezi unele lucruri mai superficial si sa te bucuri pur si simplu cand totul e perfect si ai incredere ca asa va ramane.

Cam atat pentru post-ul asta.

De data viitoare schimbam putin tonul si ideile.

See ya'.

Azi... Maine ... Mereu...

Am chef sa scriu ceva dar nu am nici cea mai vaga idee ce, pur si simplu vreau sa scriu, sa apas pe taste, sa aud sunetul tampit pe care il scot si apoi sa citesc ce imi mai debiteaza mintea pe aici.
Parca imi venise acum cateva zile o idee despre ce sa postez sau sa scriu dar eram la liceu si nu am notat nicaieri deci am uitat intre timp. Memoria proasta, e pusa pe stand-by de mult si acum a ruginit si numai pot sa o pornesc la loc. Deci desi nu am idei, tot scriu.
Azi e vineri... Vinerea e cea mai aiurea zi din saptamana pentru mine, adica oricum nu ma ajuta cu nimic decat ca pierd o gramada de timp pe drum si sunt foarte obosit de obicei vinerea. Ironia e ca eu m-am nascut intr-o zi de vineri si in ultimii ani am ajuns sa urasc ziua de vineri dar sa o si iubesc intr-un fel. Depinde de ce toane am, de fapt cred ca totul depinde de ce toane am, cum ma port cu cei din jur, cum ma simt eu in ziua respectiva, tot ce tine de mine depinde de toanele mele. Si de obicei daca sunt in toane proaste, ii "afectez" si pe cei din jurul meu ca ajung sa ii enervez sau ma enerveaza ei pe mine.
Uneori sunt fericit, ma sperii si pe mine cand sunt in toane bune, dar se intampla atat de rar incat nici nu imi dau seama cand sunt.

Si deja mi-a luat prea mult sa fac postarea asta si m-am enervat inainte sa o termin, deja am nervi si numai are rost sa scriu ca tot ce imi trece prin cap la ora asta este sa lovesc ceva, adica mai mult pe mine ca in orice as da acum mai mult o sa ma doara pe mine, durere ... ce cuvant frumos, parca te alina durerea.

In fine, inchei aici post-ul asta, poate il continui alta data, nu cu un edit ci cu un alt post.

Rest in pieces. Cause i will.

Ganditul Dauneaza Grav Sanatatii...

Cum spune si titlul, ganditul dauneaza grav sanatatii, ai observat ca cu cat gandesti mai mult o chestie cu atat mai mult o faci praf ?
Adica stai tu si o iei logic asa , lasi sentimentele deoparte , numai te lasi influentat de nici un factor extern , de nici un prieten , iti folosesti ratiunea si incepi sa intorci problema pe toate partile. O iei tu frumos cu partile pozitive si stai si te gandesti la inceput cat e totul de minunat , de nedescris , cum ca nici nu ar putea fi mai minunat decat minunea care se intampla in minunatul tau univers minunat (Da, stiu, am facut un exces de cuvantul "minunat" parca ma calca pe nervi cum suna si d-aia). Si stai tu asa o vreme si te gandesti ca nimic nu ar putea fi mai bine de atat , ca nu ai de ce sa iti faci griji ... Dar totusi ... Apare "totusi" asta fir-ar mamica lui a dracu'... Totusi daca ... Si daca ... Si incepi sa o iei pe planul negativ ... Da , planul negativ plin de parti negative , in care totul e negativ si negi ca e negativ dar negatiile tale nu ajuta sa opresti negativul care a plecat in creierul tau facandu-l un mare negativ si transformandu-te pe tine intr-un negativist (Exces de "negativ" dar asta imi place , da... chiar imi place cum arata NEGATIV, il zic si cu voce tare si  suna frumos, revenim...). Si totul deodata numai e asa de minunat si devine tot mai oribil cu cat o gandesti mai mult, ca te afunzi si mai rau in gandurile alea n-e-g-a-t-i-v-e care te intorc pe dos si al dracului daca mai scapi de ele, parca sar din toate directiile si nu le mai poti opri, te si miri uneori de unde dracului le scoti asa repede. Dar te opresti , te opresti asa deodata si iar incepi sa o gandesti si iti zici: "Hai ma , ca nu are cum sa fie chiar asa". Si ai dreptate , poate fi si mai rau. Ar trebui sa gandim mai des asta , poate fi si mai rau ... Salveaza multe. Dar de obicei gandim noi cat de rau este acum (uneori nici nu e dar asa facem) si ajungem sa zicem tot felul de rahaturi pe care nu le credem dar creierasul nostru simte nevoie sa le scuipe afara ca sa numai suferi doar tu, lasa dracu' sa ii tragem si pe altii dupa noi.
Nu credem in sentimente cand trebuie si gandim tocmai cand nu trebuie. E o prostie... Noi suntem niste prosti uneori, ma rog nu stiu de voi, dar eu cel putin stiu ca sunt. Asa ca mai lasati ganditul uneori deoparte, mai lasati toate rahaturile negative si mai priviti si partea buna a lucrurilor, parca e mai frumos cand zambim, cand suntem fericiti, ne sta mai bine. Da , "cineva" avea dreptate cand spunea ca parca suna prea ciudat asta venind din partea mea, si daca stau sa o citesc parca avea dreptate, dar cine stie, poate exista o urma de speranta si pentru fundul meu.
Gata ajunge ca devin prea sentimentalist aici.

See ya'.

Another Day ...

Stateam si ma gandeam ca viata e ca un film ... Totul are un inceput aiurea , nu esti constient cand esti mic , faci o gramada de prostii pe care nu ti le amintesti dar ti le povestesc ai tai si tu te holbezi cu niste ochi mari si mirati neavand nici cea mai vaga idee cand ai facut toate rahaturile alea. Si te trezesti deodata ca ai o gramada de alte probleme pe cap , ai tai te tot streseaza sa inveti ca altfel nu ajungi nicaieri , ca altfel o sa ramai un ratat si incep ei sa iti dea o gramada de exemple de persoane pe care nu le cunosti sau daca ii cunosti, ii consideri niste imbecili. Si asa iti trece copilaria , ca si la filme , daca filmul are buget mare iese un film bun , are buget mic e un film de rahat la care se uita putine persoane sau il vezi pe Kanal D dupa ora 23 (Nu , nu va ganditi la alea erotice). Asa iti e si copilaria , au ai tai bani - iti iau toate lucrurile care le doreste mintea ta infantila si esti fericit ca ai cu ce sa te lauzi , nu au ai tai bani - rabzi , te uiti la altii , mai primesti si o mama de bataie ca tot insisti sa iti cumpere toate rahaturile cand ei abia au bani sa te hraneasca si sa te imbrace.
Apoi iti vine adolescenta , sau momente alea ale filmului cand totul se intoarce pe dos, te duci la liceu cu gandul ca o sa fie tare, distractie, cei mai tari ani din viata ta !! No shit ?! Iti faci o gramada de prieteni care ii uiti a doua zi si care ii mai intalnesti cand au nevoie de niste bani, te plictisesti de moarte la orele la care te duci doar ca sa fii prezent pentru ca numai de liceu nu iti mai arde tie. Ai nevoie de mai multi bani decat iti pot oferi ai tai, faci sex pentru prima oara cu o curva numai ca sa scapi de virginitate sa numai faca misto prietenii tai mai mari de tine, te apuci de "smecherii" de jocuri de noroc , si iti dai seama ca esti un mare .... rahat sau nu. Si asa iti trec si anii de liceu, cu multe impuscaturi si explozii si "gagici bune".
De aici incolo deja devine neinteresant , te zbati ca un peste pe uscat sa faci o facultate inutila care probabil nici nu te va ajuta sa te angajezi dar ai facut-o si tu sa mai cheltuiesti niste bani aiurea. Apoi in cel mai bun caz iti gasesti o fata cu care iti doresti sa iti petreci restul vietii , ai un loc de munca decent la care te duci cu scarba dar trebuie sa te duci ca altfel nu ai bani sa traiesti si ajungi sa faci un copil la fel de nerecunoscator ca si tine cand erai mic.
Probabil ca te gandesti ca sunt un frustrat , un negativist , un pesimist si ca imi place sa vad numai partile negative ale vietii. Ei bine , poate ai dreptate, ma anunti cand o sa duci o viata mai buna si cand o sa castigi mii de euro , cine stie, poate chiar imi faci o bucurie si imi dai si mie din ei.
Cam atat pe ziua de azi , nu va faceti griji de obicei nu o sa fac postari asa lungi asta a fost doar pentru ca aveam o dispozitie de scris.

See ya'.

Here we go...

Prima postare , mai mult o fac ca sa fie facuta ... Ca parca prea ma calca pe nervi cand vad ca scrie "No posts."

Nici nu stiu ce sa scriu... De fapt , nu cred ca stiu nici de ce am facut blog-ul. Probabil ca aveam nevoie de "o chestie" care sa imi umple timpul cat stau la PC degeaba... Mi-a luat vreo 30 de minute numai sa vin cu numele asta... Cam tampit nu ?

Eh .. Cam atat , momentan , mai am si alte chestii de facut si imi e prea lene sa gandesc mai mult.

See ya'.